ARC pentru voi

Am postat pentru voi aici http://www.youtube.com/watch?v=ruO03oWlYv0 si filmul realizat de noi pentru proiectul "Cultura in Natura"

Actorul: Victor Vurtejanu

Editor imagine: Sebastian Plamadeala

Imagine: Iulian Dumitru si Radu Sovaiala

Scenariul si regia: Victor Vurtejanu

Cultura in Natura

ARC ROMANIA - CULTURA IN NATURA

Echipa Atelierul Roman de Cultura

PROIECTUL "CULTURA IN NATURA - 2008"

Bucuresti:

Aurora Alexandru - Asistent productie

Iulian Dumitru - Director de Imagine, Operator Foto

Radu Sovaiala - Operator foto, Asistent productie

Sebastian Plamadeala - Editor Imagine, Operator Video

Sinaia:

Prof. Cojocaru - Presedintele ASPE

Radu Solomon - Producator

Ieromonah Mihail Harbuzaru - Asistenta spirituala

Victor Vurtejanu - Director - Atelierul Roman de Cultura

Ati ajuns la timp

Si tot indesam bagaje personale, lampi si camere tv, accesorii de tot felul, dimmerele mele si mixerul cel nou de lumini pareau ca vor ramane pe afara, din spate claxona grabita doamna ce se intorcea de la piata de dimineata. Iulian ma intreba o mie de lucruri pe secunda, Radu se blocase privind cu cheile in mana spectacolul, pana cand lampa de stop a break-ului ridicat in crucea noptii din Campina a cedat.

Atunci mi-am luat prima pauza.

Intre telefoane si mesaje cu partenerii din Sinaia si Seba care inca nu se hotara cum sa faca, intre redactarea proiectului, corvoada cu totul neplacuta pentru unul obisnuit mai mult cu actiunea decat cu dactilografatul si obtinerea de bani pentru aceasta mica expeditie. Intre tenebrele contractuale cu Prima TV si proaspatul rol din serialul "17" intre alergatura dintre sala de repetitii si bravul Kevo care ii presa pe producatori sa ma plateasca ca sa pot finanta plecarea noastra deja ridicata inspre costuri...sanatoase!

Intre ultimele vesti despre driverele rebele din laptopul cel nou al lui Radu si cautarea unui back-up IT in Sinaia. Intre inchirierea salii de la Cazino Palace, cazarea la inimoasa familie Solomon si hrana pentru echipa, apoi noptiile nedormite pentru a calcula bugete, a restrange activitati, a cauta solutii pentru punerea in practica a unor idei temerare. Intre planificarea programelor si drumul de noapte spre Campina de unde am ridicat masina cu care urma sa plecam si intoarcerea in zori in Bucuresti, de unde urma sa pornim iar spre vale...

Intre tot ce a insemnat punerea in practica a celui mai recent proiect ARC ROMANIA intitulat “Tabara de pregatire in CULTURA AUDIO VIZUALA“ sau simplu “CULTURA IN NATURA“ si cei care au nevoie atat de mult de proiecte serioase destinate lor, de interactunea cu realitatea, de contactul cu profesionisti, a ramas acum un gol.

Poate mare, sau poate mic. Depinde de unde privesti si catre ce. Dar in mod cert un gol.
Nu socotesc aici eforturile echipei mele, de a produce si realiza acest proiect. Asta ne este meseria. In definitiv nu ne obliga nimeni sa facem cultura independenta in Romania. Doar ca ne-am saturat sa aratam cu degetul spre vinovati asteptand solutii de la altii. Atat. Intelegem sa oferim celor interesati o ALTERNATIVA la sistemul cultural-asistat.

Este doar timida noastra parere ca schimbarea trebuie sa porneasca de la noi. Din interior. Si asta numai pentru ca avem un dram de constinta necesar. Care nu ne lasa. Acum cand e gata tot, ma uit la oamenii mei si imi dau seama ca multi nu pot altfel. Desi incearca din rasputeri...

Nu, nu de noi e vorba cand ma gandesc la gol. Imi revine obsesiv in cap, raspunsul elevului ce va absolvi curand liceul care il va califica ospatar sau receptioner undeva pe Valea Prahovei.

Intrebat de doamna profesoara, ce parere are de initiativa creeari unei tabare unde sa participe la cursurile workshop-urilor de Arta Dramatica, Creare de Imagini, Editare Video, Cursuri de Supravietuire, notiuni introductive despre Religie. Tabara din munti, unde sa doarma in cort, sa renunte o saptamana la aparatul GSM si la TV sau RADIO sau MP3 playere. Sa invete sa faca focul, sa cante un cantec de la cap la coada, sa doarma in natura, cu un sac de dormit si un izoterm, sa se hraneasca singuri, sa coboare in rapel un perete, sa invete sa acorde primul ajutor unui ranit si inca multe altele. Sa poata dupa 2 saptamani de lucru cu profesionisti in domeniu sa sustina public un mic monolog, o poezie, un cantec sau o imagine. Toate cumulate intr-un spectacol multimedia sub semnul Culturii.

Ochii albastrii ai instructorului de la trupele de elita ale Vanatorilor de Munte brusc luminosi la aflarea vestii noastre si replica acelui elev ce avea un aparat de fotografiat la gat, ma urmaresc acum cand am aflat ca partenerii nostrii sau oprit din realizarea acestui proiect.

”Ati ajuns la timp la noi, curand...“



*Am sa postez si cateva fotografii. Poate chiar am sa mai povestesc cate ceva din backstage-ul ultimului proiect ARC ROMANIA – ”CULTURA IN NATURA”

In viata si fericit

Da, am ajuns pana aici.

Descopar si vara asta tot in felul meu.

Am realizat ca m-am maturizat. Brusc. Resimt adanc ce copiii nu au aflat inca.

In parc bunicii continua sa plimbe nepotii care dorm linistiti in carucioare 3D, full-option, all-inclusiv, cumparate de parintii care au fugit in lumea lor “de basm”. Invitat la plimbare de o fata tare trista dar luminoasa, ma gandeam trecand la pas pe langa proaspatul teatru din parc, unde nu voi mai apuca sa joc, ca sunt fericit.

Nu am devenit una cu cei care ieri lingusau, zambindu-mi fericiti ca au scos capul putin din masina de tocat. Asigurandu-ma de sentimentele lor inalte si de devotamentul lor, vorbeau despre dorinte fantastice. De copii facuti cu mine. Despre Dragoste si cate si mai cate...

Apoi bunul Dumnezeu ii facea atenti! Fara sertaras? In regula! Ptiioooo...Fugeau speriati...cercul de siguranta...praf si pulbere...

Viata mea riscata pentru niste morti...

Ce este statornic, este ! Ce nu...nu. Auzi tu idee ? Mai am de...Incep sa ma prind insa. Incet, incet

Pe lac aceleasi doua vaporase din copilarie vopsite tot in alb si in albastru. Oare cat stoc de vopsea au avut? Paraitoarea “Randunica“ salupa ruseasca impinsa de diesel-ul ce gafaie ulei peste tot, traverseaza voioasa lacul la fel ca atunci cand ma ducea la antrenamentele de yachting tinute de dl. Butucaru acum 30 de ani pe "insula" la pontoane. Am si condus-o odata pe o ploaie teribila. Apoi "Dambovita", ceea cu etaj si copertina. Desueta fata batrana fata de noile salupe ale ciocoilor postdecembristi, adusa de pe Dunare odata cu surorile sale "Baneasa" si "Otopeni" condusa de 30 de ani de Nea Nicu Bacioiu capitanul ei. Obligat sa nu mai poarte uniforma de marinar, privita cu admiratie de copii 20 de ani de zile, refuza sa imbrace salopeta verde data de pietrarul de la primarie, pe spatele careia scrie sec "Salubritate". Desi are un alt traseu acum (inainte valsa invers pe lac) batrana doamna cu motor de tractor de doar 65CP, greu manevrabila si periculosa a ramas toat atat de dorita de copiii in ochii carora apare ca un veritabil transatlantic...

Daca nu ocheam pe Casa Scanteii sau cum o-ti fi botezat-o acum, banner-ul cu Lee Cooper, jur-ai ca nimic nu era schimbat in parcul copilariei si adolescentei mele. Cum ar fi fost acum 20 de ani un trupete zelos sa zareasca banner-ul acolo ? Aia daaa rivolutie!

Am stat cu picioarele in apa, incercati amandoi de gandul unor ciuperci sau dermatite. Am admirat serpisorul de apa iesit la plimbare pe ramura copacului. Am vazut si o veverita agitata inainte de a ne retrage agresati de “grupirul” cotidian.

In dreapta GSM cu “parazitii”, in spate cel cu maneaua plangacioasa. Din stanga doua fete tinere strigandu-si murdarii una alteia. Din larg apare trosnind din cele doua turbine bravul elicopter IAR 330-Puma vopsit in culori de camuflaj si zburand razmot la lacul maro.

Nu e nici un bai! Ai nostri ca brazii !
Am regrupat frumusel spre “Virgin Cola” Cocktail-ul albastru-verzui care trebuia sa aiba cacao si lapte insa…era doar albastru-verzui si acru. Si floricele cu piper si bere garnisita cu castraveti murati in otet spre blocajul instat al ospatarului care lenes nu facuse focul sub gratar ca sa putem sa mancam celebrii mici de Herastrau.

Ce mai...Festin! Cu Dumnezeu alaturi care zambind ma mangaie pe lacrimi si cu fata cea trista dar luminoasa care pleaca vrand sa ramana...Da, sunt fericit! Am ajuns pana aici frumos. Si demn. Si "Eu" .

Fericit ca am primit vara asa in felul meu nu dand drumul aerului conditionat din masina.

Fie sa Renasca!

Sunt alaturi de Nicu Covaciu acum in momentele grele prin care trece.

Acum, cand iar dau bir cu fugitii cei pentru care a facut atatea si atatea sacrificii.
Acum, cand desi aflata in turneu trupa Phoenix s-a destramat...

Acum, cand inteleg atat de bine ce inseamna sa nu fi inteles, sprijinit sau macar inconjurat de cei pentru care ai sacrificat tot.

Acum, si pentru ca traiesc sub aceiasi lacrima cu cei care nu pot/nu vor/nu stiu/nu cred/nu aleg...sa fuga.

Nu sunt un apropiat al lui Nicu Covaci insa stiu ca puterea gandului meu bun il va insoti acum in ceasul de cumpana din cel de-al 61 an de viata.

Fie sa Renasca!

Te salut, generatie in adidasi! Te salut, generatie in blugi!

Scrisoare catre generatia mea,
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Te salut, generatie in adidasi! Te salut, generatie in blugi!

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

In noi s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...

*NOTA: Textul de mai sus nu imi apartine, l-am cules de la generatia mea, a ta, a noastra...

Mirii necununati, mortii neingropati?

Dupa ce au falimentat cultura, industria, agricultura. Dupa ce au decimat trupele de elita ale fortelor armate, vanatorii de munte, aviatia, cercetarea si C.I.-ul.
Dupa incheierea scenariului "Flota" ce a semnat falimentul nostru comercial maritim. Dupa inchiderea industriei atomice romanesti, industriei de automobile, camioane si tractoare. Dupa distrugerea sistemelor strategice de comunicatii, transport, sanatate, aparare civila pasiva. Dupa distrugerea invatamantului, servicilor si a turismului.
Dupa schimbarea garzii in mai toate servicile speciale, in comisiile de dezvoltare si aparare, cu oameni calificati in sabotaj de masa, industrial.

Acum au pus tunurile si pe ultima institutie ramasa autonoma in stat.

Biserica Ortodoxa Romana.
Se joaca acelasi scenariu. Aceiasi piesa, aceiasi temporizarare gradata, aceleasi intrari in scena. Idem ca in toate scenariile post decembriste. Nimeni nu vrea sa vada, sa se apere, vom ceda si aici? Asa am facut in toate cazurile de pana acum.

Intai un scandal aparent banal apoi o parere, apoi o "luare de atitudini" raspunsuri oficiale belicoase si apoi usor, usor batatorit drumul spre crearea unui "sindicat"

Va aduceti aminte de C.A.D.A. sau sfarsitul armatei romanesti? Apoi "democratizarea" prin demolare si impartire...ajunsa in final hypermarket moldoveano-frantuzesco-bolintinean cu salvari arabesti SMURD...

Am ajuns in stadiul de:
Infintarea „Sindicatului Acoperamantul Maicii Domnului” in Moldova..
Infintarea Sindicatului Independent (sac) "Pastorul cel Bun" in Oltenia

Lasate in stand-by:
"Homosexualii versus Credinta"
"Catedrala Mantuirii Neamului"
"Moartea Patriarhului Teoctist"
"Scandalul Cernica"
"Crima la Tanacu"

Toate puternic mediatizate, dezbatute public pana la stadiul de mocirla...Aceiasi veche piesa, alti actori.

Ce urmeaza?

De obicei in scenariu...o greva.

Mirii necununati, mortii neingropati?

Multumesc Justin Capra!

Inginerul si inventatorul roman, Justin Capra a implinit 75 de ani.

Arestat de securtitate, a ajuns maturator, spalator de masini prin garaje, tratat cu ostilitate şi persiflat, a ramas tot timpul credincios viselor sale.

Pe langa Soleta, micuta masina care consuma jumatate de litru de benzina la suta, care uimeste inca bucurestenii incepand de prin anii '80. Pe langa rucsacul cu propulsie, inventat la 25 de ani, practic un aparat de zbor individual, furat si brevetat de americani ulterior, aparatul fiind folosit în prezent pentru calatoriile in spatiu.

Pe langa, invatatura crestina aplicata, cu care nu inceteaza sa ma uimeasca acest intelept, astazi reuseste sa descumpaneasca si sistemul!

Academia Romana l-a desemnat, marţi, pe Justin Capra drept castigator al Marelui Premiu acordat persoanei care a avut cea mai mare contributie la schimbarea in bine a Romaniei.

Trupetii "isteti" s-au reagatat imediat! Au acordat premiul in bani. Trambitand ca acorda cel mai mare premiu din istoria premiilor romanesti...trei miliarde de lei vechi.

Ce face maestrul Justin Capra? Raspuns exceptional!

"Este meritul Creatorului, este meritul angoasei complexului de inferioritate, lehamitei de cotidian si lipsurilor. Acum sunt obligat sa termin unele proiecte pe care le-am inceput si nu le-am terminat din lipsa de bani...Sper sa avem in curand un nou tip de aparat de zbor . Toti banii ii voi ceda pentru constructia acestuia"

A ramas vaduv. Traieste dintr-o pensie de noua milioane cinci sute de mii pe luna. Doarme intre motoare in fabrica unde este colaborator patru ore pe zi, continund sa lupte!

Multumesc Justin Capra,

La multi, multi, ani cu sanatate!

Anonimilor curiosi!

Ca sa explic public si punctul meu de vedere.

Poate le mai pun mintea la contributie hienelor zgardaluite de blegiir opresti, vangheli, brancisti-becalisti sau alte sortimente de gen, macar in a schimba scenariul in desfasurare, a tot mai desilor “anonimi curiosi” altfel persoane serioase, cu serviciu’ bun, leafa mare si masini americane facute la Craiova.

Vrem lucruri noi trupetiilor aplicanti de metode PSI de prin anii ‘50-’60. Genul "lanseaza gulguta si dispari" sau trage si schimba locul, diversioneaza si dezinformeaza cam...gata de acum. Au aparut treburi noi ! "Para" Pai voi nu vedeti mai rachetistilor de saraili de prin fast food-ul post decembrist cum pupa de zor tatuca-iliescul icoanele? Va spun eu!

Cu 2 televiziuni dupa el si biserica goala! Cereti desfasuratorul de la superiori. Upgradati-va si voi, pe ici pe colo. Copii-lasii prin Elvetia la studii inalteeee si voi tot cu manualul micului diversionist indesand cartoful pe esapamentul Daciei mele?

In existenta mea sau a celor ce incercam sa ne vedem de ale noastre...

Vezi, viata artistica independenta, vezi aplicarea metodelor crestin-ortodoxe in viata noastra cotidiana.
Vezi ingroparea mortilor nostri produsi de voi.
Vezi dialogul intelectual si crestin cu parinti nostri, cu fratii nostri, cu partenerii nostri, cu colaboratorii nostri, aflati in tara sau strainatate...

In tot ceea ce tine de viata unor oameni seriosi, responsabili, ce nu doresc sa devina paznici de noapte pe santiere sau pe plantatii de capsuni si portocali. Oameni ce nu actioneaza prin fuga. Ci isi construiesc crestin si responsabil propriul sistem de supra-vietuire, intr-o zona controlata Haotic de tot mai multi...cum sa le zic? Hmmm...

Gata am gasit !
Controlata Haotic de lichelele lui Liiceanu.

In viata noastra, a oamenilor din Neamul celor carora sunt si eu o parte, sau intamplat multe actiuni de genul celor care inhiba frica fata de voi mai intunecatilor !

Suntem morti.
Cititi incet si cu rabdare ! Stiu ca inghititi greu.Daca nu pricepeti, suna-ti un superior ! Daca nici el nu va dumireste inseamna ca buba e la voi...

Nu poti speria mortii !
Nu poti speria o generatie care a murit de mai multe ori!
Nu te poti bate cu cimitirele.
Intrebati si voi, discret...in cimitir te duci sa aprinzi o lumanare sau sa primesti de pomana !

Mai prelungesc un pic suspansul si voi explica alta data ce e cu speriatul mortilor.

De acum insa, schimbam foaia cu toti acesti anonimi curiosi de ce fac sau nu fac una sau alta, vis-a-vis de ceea ce public pe acest spatiu PRIVAT!

Declar public urmatoarele:
Pe acest blog inteleg sa povestesc, sa impartasesc experiente cu cei ce sunt interesati, ba chiar sa dialoghez public cu acele persoane care isi vor declara identitatea.
Macar sub forma unui pseudonim.

Aici nu inteleg sa dau socoteala sau sa dialoghez cu persoane anonime.
Acestora ca de altfel tuturor, le ofer posibilitatea de a comenta public ce doresc fara a fi cenzurati in nici un fel.

Spre deosebire de alte persoane publice ce sustin un blog eu nu doresc sa imi exercit dreptul de a cenzura comentarile. Ele apar instantaneu pe blog imediat ce il postati. Sunt satul de toate cenzurile ce mi-au fost aplicate si sper sa nu fie nevoie sa repet si eliminarea acestui blog, la fel cum am facut cu cel spart anul trecut de trupetii IT...

Datele mele de contact le aveti. De cinci ani de zile sunt publice de ce nu le folositi ca sa nu mai pierdem vremea? Sau ati devenit doar niste bieti voayeuristi dependenti de scaunel si casca? Pentru lenesi le mai public odata.

Contact pentru Andrei-Victor Vurtejanu
GSM: 0722.414.972
E-mail:atelierul@gmail.com
http://www.atelierul.com/

P.S. Anonimilor curiosi de viata mea,
Eu, Andrei-Victor Vurtejanu, actor roman, crestin-ortodox nu ma tem de a imi expune si a mi sustine public punctele de vedere.
Voi de cine va temeti ?

Hristos a Inviat !