joi, 29 mai 2008

In viata si fericit

Da, am ajuns pana aici.

Descopar si vara asta tot in felul meu.
Am realizat ca m-am maturizat. Brusc. Resimt adanc ce copiii nu au aflat inca.

In parc bunicii continua sa plimbe nepotii care dorm linistiti in carucioare 3D, full-option, all-inclusiv, cumparate de parintii care au fugit in lumea lor “de basm”. Invitat la plimbare de o fata tare trista dar luminoasa, ma gandeam trecand la pas pe langa proaspatul teatru din parc, unde nu voi mai apuca sa joc, ca sunt fericit.

Nu am devenit una cu cei care ieri lingusau, zambindu-mi fericiti ca au scos capul putin din masina de tocat. Asigurandu-ma de sentimentele lor inalte si de devotamentul lor, vorbeau despre dorinte fantastice. De copii facuti cu mine. Despre Dragoste si cate si mai cate...
Apoi bunul Dumnezeu ii facea atenti! Fara sertaras? In regula! Ptiioooo...Fugeau speriati...cercul de siguranta...praf si pulbere...

Viata mea riscata pentru niste morti...

Ce este statornic, este ! Ce nu...nu. Auzi tu idee ? Mai am de...Incep sa ma prind insa. Incet, incet

Pe lac aceleasi doua vaporase din copilarie vopsite tot in alb si in albastru. Oare cat stoc de vopsea au avut? Paraitoarea “Randunica“ salupa ruseasca impinsa de diesel-ul ce gafaie ulei peste tot, traverseaza voioasa lacul la fel ca atunci cand ma ducea la antrenamentele de yachting tinute de dl. Butucaru acum 30 de ani pe "insula" la pontoane. Am si condus-o odata pe o ploaie teribila. Apoi "Dambovita", ceea cu etaj si copertina. Desueta fata batrana fata de noile salupe ale ciocoilor postdecembristi, adusa de pe Dunare odata cu surorile sale "Baneasa" si "Otopeni" condusa de 30 de ani de Nea Nicu Bacioiu capitanul ei. Obligat sa nu mai poarte uniforma de marinar, privita cu admiratie de copii 20 de ani de zile, refuza sa imbrace salopeta verde data de pietrarul de la primarie, pe spatele careia scrie sec "Salubritate". Desi are un alt traseu acum (inainte valsa invers pe lac) batrana doamna cu motor de tractor de doar 65CP, greu manevrabila si periculosa a ramas toat atat de dorita de copiii in ochii carora apare ca un veritabil transatlantic...

Daca nu ocheam pe Casa Scanteii sau cum o-ti fi botezat-o acum, banner-ul cu Lee Cooper, jur-ai ca nimic nu era schimbat in parcul copilariei si adolescentei mele. Cum ar fi fost acum 20 de ani un trupete zelos sa zareasca banner-ul acolo ? Aia daaa rivolutie!

Am stat cu picioarele in apa, incercati amandoi de gandul unor ciuperci sau dermatite. Am admirat serpisorul de apa iesit la plimbare pe ramura copacului. Am vazut si o veverita agitata inainte de a ne retrage agresati de “grupirul” cotidian.

In dreapta GSM cu “parazitii”, in spate cel cu maneaua plangacioasa. Din stanga doua fete tinere strigandu-si murdarii una alteia. Din larg apare trosnind din cele doua turbine bravul elicopter IAR 330-Puma vopsit in culori de camuflaj si zburand razmot la lacul maro.

Nu e nici un bai! Ai nostri ca brazii !
Am regrupat frumusel spre “Virgin Cola” Cocktail-ul albastru-verzui care trebuia sa aiba cacao si lapte insa…era doar albastru-verzui si acru. Si floricele cu piper si bere garnisita cu castraveti murati in otet spre blocajul instat al ospatarului care lenes nu facuse focul sub gratar ca sa putem sa mancam celebrii mici de Herastrau.

Ce mai...Festin! Cu Dumnezeu alaturi care zambind ma mangaie pe lacrimi si cu fata cea trista dar luminoasa care pleaca vrand sa ramana...Da, sunt fericit! Am ajuns pana aici frumos. Si demn. Si "Eu" .

Fericit ca am primit vara asa in felul meu nu dand drumul aerului conditionat din masina.