Ati ajuns la timp

Si tot indesam bagaje personale, lampi si camere tv, accesorii de tot felul, dimmerele mele si mixerul cel nou de lumini pareau ca vor ramane pe afara, din spate claxona grabita doamna ce se intorcea de la piata de dimineata. Iulian ma intreba o mie de lucruri pe secunda, Radu se blocase privind cu cheile in mana spectacolul, pana cand lampa de stop a break-ului ridicat in crucea noptii din Campina a cedat.

Atunci mi-am luat prima pauza.

Intre telefoane si mesaje cu partenerii din Sinaia si Seba care inca nu se hotara cum sa faca, intre redactarea proiectului, corvoada cu totul neplacuta pentru unul obisnuit mai mult cu actiunea decat cu dactilografatul si obtinerea de bani pentru aceasta mica expeditie. Intre tenebrele contractuale cu Prima TV si proaspatul rol din serialul "17" intre alergatura dintre sala de repetitii si bravul Kevo care ii presa pe producatori sa ma plateasca ca sa pot finanta plecarea noastra deja ridicata inspre costuri...sanatoase!

Intre ultimele vesti despre driverele rebele din laptopul cel nou al lui Radu si cautarea unui back-up IT in Sinaia. Intre inchirierea salii de la Cazino Palace, cazarea la inimoasa familie Solomon si hrana pentru echipa, apoi noptiile nedormite pentru a calcula bugete, a restrange activitati, a cauta solutii pentru punerea in practica a unor idei temerare. Intre planificarea programelor si drumul de noapte spre Campina de unde am ridicat masina cu care urma sa plecam si intoarcerea in zori in Bucuresti, de unde urma sa pornim iar spre vale...

Intre tot ce a insemnat punerea in practica a celui mai recent proiect ARC ROMANIA intitulat “Tabara de pregatire in CULTURA AUDIO VIZUALA“ sau simplu “CULTURA IN NATURA“ si cei care au nevoie atat de mult de proiecte serioase destinate lor, de interactunea cu realitatea, de contactul cu profesionisti, a ramas acum un gol.

Poate mare, sau poate mic. Depinde de unde privesti si catre ce. Dar in mod cert un gol.
Nu socotesc aici eforturile echipei mele, de a produce si realiza acest proiect. Asta ne este meseria. In definitiv nu ne obliga nimeni sa facem cultura independenta in Romania. Doar ca ne-am saturat sa aratam cu degetul spre vinovati asteptand solutii de la altii. Atat. Intelegem sa oferim celor interesati o ALTERNATIVA la sistemul cultural-asistat.

Este doar timida noastra parere ca schimbarea trebuie sa porneasca de la noi. Din interior. Si asta numai pentru ca avem un dram de constinta necesar. Care nu ne lasa. Acum cand e gata tot, ma uit la oamenii mei si imi dau seama ca multi nu pot altfel. Desi incearca din rasputeri...

Nu, nu de noi e vorba cand ma gandesc la gol. Imi revine obsesiv in cap, raspunsul elevului ce va absolvi curand liceul care il va califica ospatar sau receptioner undeva pe Valea Prahovei.

Intrebat de doamna profesoara, ce parere are de initiativa creeari unei tabare unde sa participe la cursurile workshop-urilor de Arta Dramatica, Creare de Imagini, Editare Video, Cursuri de Supravietuire, notiuni introductive despre Religie. Tabara din munti, unde sa doarma in cort, sa renunte o saptamana la aparatul GSM si la TV sau RADIO sau MP3 playere. Sa invete sa faca focul, sa cante un cantec de la cap la coada, sa doarma in natura, cu un sac de dormit si un izoterm, sa se hraneasca singuri, sa coboare in rapel un perete, sa invete sa acorde primul ajutor unui ranit si inca multe altele. Sa poata dupa 2 saptamani de lucru cu profesionisti in domeniu sa sustina public un mic monolog, o poezie, un cantec sau o imagine. Toate cumulate intr-un spectacol multimedia sub semnul Culturii.

Ochii albastrii ai instructorului de la trupele de elita ale Vanatorilor de Munte brusc luminosi la aflarea vestii noastre si replica acelui elev ce avea un aparat de fotografiat la gat, ma urmaresc acum cand am aflat ca partenerii nostrii sau oprit din realizarea acestui proiect.

”Ati ajuns la timp la noi, curand...“



*Am sa postez si cateva fotografii. Poate chiar am sa mai povestesc cate ceva din backstage-ul ultimului proiect ARC ROMANIA – ”CULTURA IN NATURA”