28 mai 2008

Fie sa Renasca!


Sunt alaturi de Nicu Covaciu acum in momentele grele prin care trece.
Acum, cand iar dau bir cu fugitii cei pentru care a facut atatea si atatea sacrificii.
Acum, cand desi aflata in turneu trupa Phoenix s-a destramat...
Acum, cand inteleg atat de bine ce inseamna sa nu fi inteles, sprijinit sau macar inconjurat de cei pentru care ai sacrificat tot.
Acum, si pentru ca traiesc sub aceiasi lacrima cu cei care nu pot/nu vor/nu stiu/nu cred/nu aleg...sa fuga.

Nu sunt un apropiat al lui Nicu Covaci insa stiu ca puterea gandului meu bun il va insoti acum in ceasul de cumpana din cel de-al 61 an de viata.

Fie sa Renasca!

Te salut, generatie in adidasi! Te salut, generatie in blugi!

Scrisoare catre generatia mea,
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Te salut, generatie in adidasi! Te salut, generatie in blugi!

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

In noi s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
*NOTA: Textul de mai sus nu imi apartine, l-am cules de la generatia mea, a ta, a noastra...

Mirii necununati, mortii neingropati?


Dupa ce au falimentat cultura, industria, agricultura. Dupa ce au decimat trupele de elita ale fortelor armate, vanatorii de munte, aviatia, cercetarea si C.I.-ul.
Dupa incheierea scenariului "Flota" ce a semnat falimentul nostru comercial maritim. Dupa inchiderea industriei atomice romanesti, industriei de automobile, camioane si tractoare. Dupa distrugerea sistemelor strategice de comunicatii, transport, sanatate, aparare civila pasiva. Dupa distrugerea invatamantului, servicilor si a turismului.
Dupa schimbarea garzii in mai toate servicile speciale, in comisiile de dezvoltare si aparare, cu oameni calificati in sabotaj de masa, industrial.
Acum au pus tunurile si pe ultima institutie ramasa autonoma in stat.

Biserica Ortodoxa Romana.
Se joaca acelasi scenariu. Aceiasi piesa, aceiasi temporizarare gradata, aceleasi intrari in scena. Idem ca in toate scenariile post decembriste. Nimeni nu vrea sa vada, sa se apere, vom ceda si aici? Asa am facut in toate cazurile de pana acum.

Intai un scandal aparent banal apoi o parere, apoi o "luare de atitudini" raspunsuri oficiale belicoase si apoi usor, usor batatorit drumul spre crearea unui "sindicat"
Va aduceti aminte de C.A.D.A. sau sfarsitul armatei romanesti? Apoi "democratizarea" prin demolare si impartire...ajunsa in final hypermarket moldoveano-frantuzesco-bolintinean cu salvari arabesti SMURD...

Am ajuns in stadiul de:
Infintarea „Sindicatului Acoperamantul Maicii Domnului” in Moldova..
Infintarea Sindicatului Independent (sac) "Pastorul cel Bun" in Oltenia

Lasate in stand-by:
"Homosexualii versus Credinta"

"Catedrala Mantuirii Neamului"
"Moartea Patriarhului Teoctist"
"Scandalul Cernica"
"Crima la Tanacu"

Toate puternic mediatizate, dezbatute public pana la stadiul de mocirla...Aceiasi veche piesa, alti actori.

Ce urmeaza?
De obicei in scenariu...o greva.

Mirii necununati, mortii neingropati?

Multumesc Justin Capra!



Inginerul si inventatorul roman, Justin Capra a implinit 75 de ani.

Arestat de securtitate, a ajuns maturator, spalator de masini prin garaje, tratat cu ostilitate şi persiflat, a ramas tot timpul credincios viselor sale.

Pe langa Soleta, micuta masina care consuma jumatate de litru de benzina la suta, care uimeste inca bucurestenii incepand de prin anii '80. Pe langa rucsacul cu propulsie, inventat la 25 de ani, practic un aparat de zbor individual, furat si brevetat de americani ulterior, aparatul fiind folosit în prezent pentru calatoriile in spatiu.
Pe langa, invatatura crestina aplicata, cu care nu inceteaza sa ma uimeasca acest intelept, astazi reuseste sa descumpaneasca si sistemul!

Academia Romana l-a desemnat, marţi, pe Justin Capra drept castigator al Marelui Premiu acordat persoanei care a avut cea mai mare contributie la schimbarea in bine a Romaniei.
Trupetii "isteti" s-au reagatat imediat! Au acordat premiul in bani. Trambitand ca acorda cel mai mare premiu din istoria premiilor romanesti...trei miliarde de lei vechi.

Ce face maestrul Justin Capra? Raspuns exceptional!
"Este meritul Creatorului, este meritul angoasei complexului de inferioritate, lehamitei de cotidian si lipsurilor. Acum sunt obligat sa termin unele proiecte pe care le-am inceput si nu le-am terminat din lipsa de bani...Sper sa avem in curand un nou tip de aparat de zbor . Toti banii ii voi ceda pentru constructia acestuia"

A ramas vaduv. Traieste dintr-o pensie de noua milioane cinci sute de mii pe luna. Doarme intre motoare in fabrica unde este colaborator patru ore pe zi, continund sa lupte!

Multumesc Justin Capra,
La multi, multi, ani cu sanatate!

27 mai 2008

Anonimilor curiosi!

Ca sa explic public si punctul meu de vedere.

Poate le mai pun mintea la contributie hienelor zgardaluite de blegiir opresti, vangheli, brancisti-becalisti sau alte sortimente de gen, macar in a schimba scenariul in desfasurare, a tot mai desilor “anonimi curiosi” altfel persoane serioase, cu serviciu’ bun, leafa mare si masini americane facute la Craiova.


Vrem lucruri noi trupetiilor aplicanti de metode PSI de prin anii ‘50-’60.
Genul "lanseaza gulguta si dispari" sau trage si schimba locul, diversioneaza si dezinformeaza cam...gata de acum. Au aparut treburi noi ! "Para" Pai voi nu vedeti mai rachetistilor de saraili de prin fast food-ul post decembrist cum pupa de zor tatuca-iliescul icoanele? Va spun eu!

Cu 2 televiziuni dupa el si biserica goala! Cereti desfasuratorul de la superiori. Upgradati-va si voi, pe ici pe colo. Copii-lasii prin Elvetia la studii inalteeee si voi tot cu manualul micului diversionist indesand cartoful pe esapamentul Daciei mele?

In existenta mea sau a celor ce incercam sa ne vedem de ale noastre...
Vezi, viata artistica independenta, vezi aplicarea metodelor crestin-ortodoxe in viata noastra cotidiana.
Vezi ingroparea mortilor nostri produsi de voi.
Vezi dialogul intelectual si crestin cu parinti nostri, cu fratii nostri, cu partenerii nostri, cu colaboratorii nostri, aflati in tara sau strainatate...


In tot ceea ce tine de viata unor oameni seriosi, responsabili, ce nu doresc sa devina paznici de noapte pe santiere sau pe plantatii de capsuni si portocali. Oameni ce nu actioneaza prin fuga. C
i isi construiesc crestin si responsabil propriul sistem de supra-vietuire, intr-o zona controlata Haotic de tot mai multi...cum sa le zic? Hmmm...

Gata am gasit !
Controlata Haotic de lichelele lui Liiceanu.

In viata noastra, a oamenilor din Neamul celor carora sunt si eu o parte, s
au intamplat multe actiuni de genul celor care inhiba frica fata de voi mai intunecatilor !

Suntem morti.

Cititi incet si cu rabdare ! Stiu ca inghititi greu.Daca nu pricepeti, suna-ti un superior ! Daca nici el nu va dumireste inseamna ca buba e la voi...

Nu poti speria mortii !
Nu poti speria o generatie care a murit de mai multe ori!
Nu te poti bate cu cimitirele.
Intrebati si voi, discret...in cimitir te duci sa aprinzi o lumanare sau sa primesti de pomana !

Mai prelungesc un pic suspansul si voi explica alta data ce e cu speriatul mortilor.

De acum insa, schimbam foaia cu toti acesti anonimi curiosi de ce fac sau nu fac una sau alta, vis-a-vis de ceea ce public pe acest spatiu PRIVAT!


Declar public urmatoarele:
Pe acest blog inteleg sa povestesc, sa impartasesc experiente cu cei ce sunt interesati, ba chiar sa dialoghez public cu acele persoane care isi vor declara identitatea.
Macar sub forma unui pseudonim.


Aici nu inteleg sa dau socoteala sau sa dialoghez cu persoane anonime.
Acestora ca de altfel tuturor, le ofer posibilitatea de a comenta public ce doresc fara a fi cenzurati in nici un fel.


Spre deosebire de alte persoane publice ce sustin un blog eu nu doresc sa imi exercit dreptul de a cenzura comentarile. Ele apar instantaneu pe blog imediat ce il postati. Sunt satul de toate cenzurile ce mi-au fost aplicate si sper sa nu fie nevoie sa repet si eliminarea acestui blog, la fel cum am facut cu cel spart anul trecut de trupetii IT...

Datele mele de contact le aveti. De cinci ani de zile sunt publice de ce nu le folositi ca sa nu mai pierdem vremea? Sau ati devenit doar niste bieti voayeuristi dependenti de scaunel si casca? Pentru lenesi le mai public odata.


Contact pentru Andrei-Victor Vurtejanu
GSM: 0722.414.972
E-mail:atelierul@gmail.com
http://www.atelierul.com/


P.S. Anonimilor curiosi de viata mea,
Eu, Andrei-Victor Vurtejanu, actor roman, crestin-ortodox nu ma tem de a imi expune si a mi sustine public punctele de vedere.
Voi de cine va temeti ?

Hristos a Inviat !

26 mai 2008

Despre Luptatori!

Ma bucur sa semnalez public nasterea unui nou Luptator!
Aici langa tine si langa mine. Aproape de tine si de mine. Intre noi!
In Romania care nu fuge. Romania care rezista. Romania care nu tace, a nascut!
Acum: Tipul 01.
Poate varful de lance al unei generatii asteptate ce va spune Adevarul zambind, firesc.

A fi!
Viu, responsabil si in perfecta armonie cu tine si Creatorul tau, inseamna printre altele si a afirma si a sustine apartenenta ta la Lumina.

Inseamna printre altele si a combate, si a te delimita de intuneric...

A-ti asuma responsabil Credinta, in intalnirea ta imediata cu Nadejdea si apoi cu Dragostea, incepe si punand pasul singur, de buna voie pe drumul ce strabate Desertul negurii impuse, sau uitate de vremi stravechi...

Voi respecta deciza ta si a castei tale, de a-ti duce Lupta prin "mijloace specifice" si nu iti voi divulga identitatea, atata vreme cat nu o vei face tu.

Romania care traieste, Romania care lupta, Romania care va supra vietui! Este de acum mai bogata cu un Luptator de Elita!
Prin el, poate o generatie asteptata, ce va opri minciuna firesc, zambind.

Hristos a Inviat!

Te salut, Tipul 01!

24 mai 2008

A fi, sau a nu fi...

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea...
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi şi prăştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o armă tu să curmi al restriştilor noian?

Să mori, să dormi...
Nimic mai mult. Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte,
E-o-ncheiere chiar foarte de dorit.

Să mori, să dormi.
Să dormi...dar cine ştie?
Să visezi! Aici e greul!
Căci în somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poţi visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung.

Cine-ar mai sta să rabde biciul şi dispreţul lumii?
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mpărtăşite,
Trufia stăpânirii şi-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea,
C-un vârf de jungher?

Cine şi-ar mai duce povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează ?
Şi-acel hotar necunoscut de unde,
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncină voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne,
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim...

Ăst' gând pe toţi ne face-a fi mişei...


Monologul lui Hamlet din piesa
"Hamlet, prinţ al Danemarcei" de William Shakespeare

23 mai 2008

Nu! Nu TAC si nu, nu sunt Piedone !

Dupa multi ani de zile, astazi joi 22 Mai ora 0.30, 2008, conducandu-mi acasa o colega, actrita si ea, am fost agresat fizic. Colega mea intrase in bloc, eu am parcurs 500 m si acolo am simtit...PERICOL!!!

Apoi...blocaj pe aleea neluminata dintre blocuri. Taxi in fata, masina in stanga, masina in dreapta, masina in spate.
Schema clasica cu tiganii (rromii)...

Nu am provocat, nu am agresat, nu am fost violent in nici un fel. M-am retras.Pur si simplu.

I-am facut loc sa treaca taxiului ce mi-a aparut in fata. M-am dat in spate. Fara claxon, faza lunga sau "alte cele". Taxiul a parcurs spatiul eliberat de mine si m-a blocat pentru a 2 oara.
Am incercat sa ma dau mai in spate, tot in liniste, dar cel din spate nimic...Nu a vrut sa miste 1 mm masina.
Am facut semn "soferului" din taxi sa ma lasa sa ies. Nimic. Ba, a inceput sa urle isteric.
Mi-a fost imobilizata rapid masina de 4-5 persoane, care au sarit rapidulet intr-un cerc. Au pornit banda cu ..."Hai frate... ce faci?
Da-i tu un pumn in gura ca altfel e naspa... baaaiii.
si altele...
Soferul taxiului, tot tigan (rrom) s-a dat jos intre timp si hotarat pe treaba, mi-a transmis injurata de mortii mamei (au o preferinta la asta?)
Urmata rapid de un pumn in plina figura.
Reactia mea? Sincer...descumpanit si teribil de mirat.

L-am intrebat daca e constient ca mi-a tras un pumn in fata.
A continuat sa ma injure, neintelegand de ce nu ma zvarcoleam inca la picioarele lui, implorand mila. Am incasat pumnul in zona buco-maxilo-faciala fara sa cartesc. Apoi cand am simtit reactia de satisfactie a cercului de "binevoitori" si a doua mana in gatul meu a taximetristului, nu stiu de ce am cautat cu privirea spre taxi.
Am vrut sa vad daca este ocupat de cineva...
Imi cam "mirosea" a lucratura marsavia in sine.

Am reperat privirea speriata a unei cliente care m-a vazut cand am coborat din masina...
Cei care ma cunosc stiu cum arat acum.

Am fost sportiv de performanta (linia intaia in gramada la Rugby si vreo 18 ani de Polo pe apa).
Am 1.84 inaltime si 160 de kg. Sunt foarte atent la detalii, amanunte, reactii, asta si prin natura meseriei.
Cu reflexele stau bine, asa ca l-am imobilizat rapid si usor pe agresor.
L-am indepartat de "sustinatori" si de taxiul sau. Apoi atent la cercul care se deplasa odata cu noi, l-am ridicat de narile nasului si facandu-i semn sa taca, am parcurs rapid aprox. 6 metri, eu verificand astfel si posibilitatea de a scapa din incercuire.
M-am asigurat ca masina care aparuse intre timp in spatele taxiului nu erau "intariri", apoi ca am fost vazut de soferul acesteia. Cu "bravul fitipaldi", acum tacut si imobilizat, m-am reapropiat de taxi, zambind clientei care iesise speriata din masina.

Am introdus "turbatul" in taxi si desi cei care au urmarit incidentul ma incitau sa rectionez violent, am "ajutat" taxiul sa faca o bresa in incercuire, indicandu-i "fiarei" ce manevre sa efectueze. Apoi l-am eliberat pe...nuuu
Ca daca ii spun taximetrist, m-ar certa raaaau Vampiru', sau Dan Ursaru', colegii mei de munca din perioada cand am lucrat taximetrist de noapte la Gara de Nord.
M-am retras, verificand in oglinzi pana acasa. Nu am fost urmarit. Asta sa intamplat in zona Iancului, aproape de str. Avrig.

Buuuuun!

Cand am parcat in spatele blocului meu, zona Titulescu-Basarab, am zarit grupul de amici tigani (rromi) care pe bordura asezati, rade-au spre mine, dandu-si coate...
Un tigan (rrom) inconjurat de alti 5, ma striga din stanga:
Domnu', domnu' Ia stati asa!
Ma opresc si raspund zambind:
Da.
Nu sunteti....aaaaaa....
Ala.....Hi, hi...Piedone?
Sau va confundam noi?...hohot de ras...
Nu, nu sunt Piedone amice...
Ha,ha...hi, hi...ete na...hi, hi...

Mi-am bagat muuult aer in piept, mi-am indreptat umerii si pastrandu-mi zambetul larg, am impins cu limba, buza ce incepea sa se umfle. Aveam senzatia tampita ca incepe sa atarne. Mana dreapta simt ca ma injunghie incet pe la triceps, resimtindu-se dupa suspendarea "mau-lui" tiganului (rrom) taximetrist la firma de taxiuri de tigani (rromi) batausi de actori...
Le-am aruncat un Oleee, intorcandu-le spatele.

Asa am incheiat ziua mea de munca, intorcandu-ma acasa noaptea dupa repetitiile cu spectacolul cel nou ce refuza sa se nasca.
Zi de munca grea, ce a debutat cu tentativa de furt asupra portofelului meu in troleibuzul 87 care ma duce la sala de repetitii, initiata de un cuplu mixt, romano-meghlen...
Dar aia nu am am lasat-o sa se finalizeze. Eram mai proaspat, mai odihnit...

Incheiasem, alaturi de colegii de trupa, o zi marcata de decizii serioase, idei si sperante, dar mai ales de discursul meu vis-a-vis de nepregatirea romanului, fata de evenimentele ce vor urma in urmatorii patru ani in Romania.

Nu va lasati pacaliti de prostii! Nu am nimic cu tiganii (rromi).Am colegi exceptionali de talentati, am colaborat in "CEATA" cu Marian Zahanagiu cinci ani de zile (vezi foto).Tigan (rrom) fain si talentat, caruia ii cunosc familia cu care am petrecut clipe minunate impreuna.
Sunt nascut si crescut in cartierul Tei si in zona Gara de Nord. Am copilarit alaturi de tigani (rromi) si nu ma bate nimic xenofob prin suflet, trup si minte. Sunt crestin-ortodox si nu urasc pe nimeni!
Insa!

Daca unui tip cu "aerul" meu (ma refer la faptul ca cel mai adesea sunt catalogat ca un tip "bazat" care sta bine pe picioarele lui) si care a parcurs evenimente serioase si periculoase, pana la 38 de ani.
Daca, in aceiasi zi, ii se umfla buza si se incearca "furatul la lama" in troleibuzul ce se deplaseaza prin zona O a Bucurestiului...si asta...CAND???

In plina campanie electorala!!! Marcata de blegi opresti, diaconi neputinciosi, vangheli si chilimani, cu serioase probleme la racordul crestin al realitatii Romaniei.

"Noua" Romanie care isi omoara eroii anonimi sau publici.
Romania, in care Cristian Paturca, eroul-ranit al Revolutiei Romane din decembrei 1989, compozitorul si interpretul "Imnului Golanilor din Piata Universitatii", este alungat din casa unde a locuit 40 de ani in strada, si toti...TAC!
Bolnav grav si fara un venit stabil, este filmat in mare batjocura de televiziunea unde bate vantu', cantand pe sacii plini cu lucrurile sale, aruncate pe caldaramul casei din str. Lister 61 (prietenii stiu de ce?), inconjurat de jandarmi...
Mai bine haimana, decat Tradator,
Mai bine golan decat Activist.
Mai bine mort...decat Comunist

Nu! Nu TAC!

http://www.cotidianul.ro/cristian_paturca_scos_in_strada_video-46408.html#comentarii

Si asta de ce???
pentru ca tuberculoza pulmonara, diagnosticul cu care a fost internat la Terapie Intensiva nu reusise sa il termine? Putem afla din istorie cine "administra" TBC si Cui!
Au umplut cimitirele de TBC-isti!
Un Valeriu Gafencu, un Corneliu Coposu, parintele Galeriu si atatia, si atatia eroi ai nemului meu.
http://www.antena3.ro/Cristian-Paturca-autorul-celebrului-Imn-al-golanilor-internat-in-stare-grava_act_42945_ext.html

si era sa uit,
Nu! Nu sunt Piedone...

21 mai 2008

Inceput de poveste...


Prima fotografie cu
trupa "CEATA lu' VURTEJANU"
in prima sa formula

Bucuresti - decembrie anul 2001


Ne intorceam de la prima noastra cantare. Platita.
Eram in cartierul Chitila...banii nu ne-au ajuns sa luam un taxi care sa ne aduca acasa, spre Basarab. Locul unde ne-am cunoscut, ne-am imprietenit, am locuit si ne-am rugat la Cuvioasa Parascheva, cantand cu totii cu Dragoste, in corul bisericii din cartier.


De la stanga la dreapta, in momentul fotografiei eram:

Ender Aslan - Vioara, Voce - 18 ani, elev la Liceul George Enescu.

Cristian Gabriel Ciubotariu - Duba, Voce - 29 ani, elev la Scoala de Cantareti Bisericesti.

Victor Andrei Vurtejanu - Chitari, Clape, Voce - 31 ani, actor in Teatrul National Bucuresti.

Ioan Moldovan - Zurgalai, Voce - 23 ani, student la Facultatea de Teologie Bucuresti.

Marian Zahanagiu - Vioara, Voce - 19 ani, elev la Liceul George Enescu.

Repertoriul din aceea perioada - Colinde Romanesti si Cantece Bisericesti reorchestrate.
Concerte - In biserici, spitale, azile de batrani, bolnavi psihici, gradinite, si uneori...scari de blocuri.

Din aceasta formula, continuam acum doar doi.Cristian si cu mine.

Om, din Neamul Oamenilor

Da, am sa scriu si povestea "CETEI". Pare ca mai curand, decat ma gandeam.
Sunt atatea de rascolit, de...ufff...

Deocamdata, incep apele sa se desparta. Lin si duios.

E poate a patra sau a cincea plecare a lui Ender, aproape ca le-am pierdut sirul si eu...El, cel mai iubit dintre toti, el cel mai admirat, el cel mai dibaci dintre noi, intoarce spatele, iar...Apasa butonul telefonului si lanseaza gratuit ultima minciuna spre noi, printr-un sms crud si nedrept.

Cristi ca sa nu planga, rade si imi spune la "sfatul batranesc" "Of Doamneee..si cat il poti iubi tu, Victoreee". Cum faci? Cum poti? Nu ai mai vazut filmul asta?
Ne prind zorii impreuna parca e un facut sub acelasi balcon de la coltul blocului vechi. Locatarii, imi si imaginez ce fascinati asculta planurile noastre. Moving-headurile, mixerul cel nou ce imi sta pe cap, boxele de monitor, transportul, sala, ufff...firma, carti de munca, contabilii...Apoi teologhisirile noastre de oameni prin mai toate trecuti...ca in sfarsit sa ne incurajam cu puterea Dragostei si sa recunoastem Adevarul... ala cu A mare. Singurul.

Ridicam Spectacolul cel nou si asta ne alina, ne mai mangaie.
Dupa sapte ani de lupta, zabauga si nebun de singura acum suntem pe drum. Incepem sa gasim Calea.

Cum?
Pai...a venit alaturi Gabi cea luminoasa si curajoasa. Adusa de Dumnezeu, am cunoscut-o prin Iulian. Si a ramas cu noi. Ne-a botezat "lelitele" iar eu in contrapartida o chem brutal cu "mamaiee" si doar uneori "coana mare"

Iulian, dragul de el, desi inchid telefonul si nu ii raspund, alearga de la filmarile lui la sala numai ca sa fie cu noi, sa ii incurajeze pe copii, sa tina ritmul la darabane imaginare, sa dea solutii grandioase...Sa respire Clipa cu noi. Apoi sa ma sfatuiasca despre femei, contracte si filmari, sa ma tina pe palmele lui energetice si pe inima lui fara proprietati pe pamant. Azi mi-a adus verdeata de la tara si mi-a spus de planul lui Zen.

Cristi lupta eroic cu licenta lui la Teologie si imi zambeste prin ecrane de monitor de pe pietrele Histriei...promitandu-mi revederi curande! Radu creste pe zi ce trece, precum Fat Frumos ca altii intr-un an. Ce frumos imi vorbeste de Lumina..."Am emotii Victor, cand ma gandesc la viitor".

Aurica este insa cea mai afectata. In capul ei se sparg toate... A scapat de ultimul gips, dar o doare si piciorul celalalt acum. Apoi ochelarii, saisprezecimile de la "Lelita", hormonii, colegii si profesorii indiferenti la toate, blogul spart, tezele, admiterea la liceu...Dar peste toate...Ea, ceea care nu a fugit niciodata. Ea care nu a lipsit de la chemare, nici chiar cand au batut-o, furata, cu piciorul in gips, cu capul spart. Ea, care m-a intuit, simtit si sprijinit, atat de matur si atat de responsabil pentru cei abia...16 ani de viata, imi vede iar ochiul trist si abia se abtine sa nu planga, cand trecem pasajele solistice, acompaniamentele si toate cele ce erau sustinute pana mai ieri de o vioara faina.
Tare faina.
Dar atat...

Am pornit atunci singur. Dezorientat, trist si scarbit de mai toate din jurul meu, dar mai ales de mine. Cel ce spera sa invieze, dar nu vroia sa moara...
Am inceput sa invat, sa reinvat. Cu greu...
Apoi am inceput sa inteleg. Curand voi incepe sa uit.

Vom canta, asta este sigur. Vom face si Spectacolul cel nou. Voi gasi sper instrumentistii pe care ii caut de atata vreme. Dar inca trebuie sa lupt. Cu mine, cu anii si cu mai noua...hmmm
Las' despre asta altadat'

Din cei cinci haiduci, porniti la drum in 2001 am mai ramas doi. Alaturi mi-a scos in cale bunul Dumnezeu, inca trei asemeni noua. Sorin, a inceput parca sa viseze un pic si experimenteaza discret si zambetul. Lulu incepe sa inteleaga. Baietii la studio ma asteapta sa tragem primul CD pentru "CEATA"

Inca am alaturi bunii mei profesori. In viata si dornici sa ne ajute. Din munti ne vegheaza si se roaga pentru noi fratii din calugarie.
Mama si Tata au intrat in al 73-lea an de viata, tine-i Doamne sanatosi. Sven si Cipi, fratiorii mei incep sa isi intampine crudul destin suedez...
Iubita ma asteapta inebunita de dor, pe undeva.
Pe unde oare?

Anul asta imi revad colegii din liceu, la 20 de ani de la absolvire, apoi pe cei din facultate, la 10 ani...
Piratii din satul de pescari ma asalteaza cu telefoane despre starea vremii, descrierea nuantelor de mare si chemari mai mult sau mai putin orchestrate la renasteri vamaiote.

Heiiiii!!! Nu mai sunt singur!

Desi singur ca si tine ii caut pe cei asemeni mie.
Om, din Neamul Oamenilor...