3 iun. 2017

Spectacol Eu dau banu',eu dau ora exactă


Şi a fost premiera oficială ! 
Oameni frumoşi şi calzi, gesturi sublime şi surprize nebănuite ne aşteptau în foaierul sălii de spectacole de la Dalles. Le mulţumesc tuturor celor care ne-au aşteptat şi au ţinut să ne însoţească şi în afara spectacolului cu aceeiaşi căldură şi gentileţe!

De acum spectacolul "Eu dau banu, eu dau ora exactă"  în regia lui Răzvan Oprea, porneşte la drum. Cu bucurie, cu actori talentaţi şi cu o echipă minunată din care fac parte şi
Simona Marcu - scenografie, Geanina Punkosti - costume şi dl. Andrei - Sound & Light

PS: 
În data de 13 Iunie de la ora 19.00 vom fi la Casa de Cultură a Sindicatelor din  Ploieşti.
În data de 23 Iunie, de la ora 19.00 vom fi la Centrul Cultural Babadag.

1 iun. 2017

Cântecul Actorului



Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri
Ca să poţi să te mai bucuri.
 

Cântecul Actorului 

un spectacol pentru copii, părinţi şi bunici
 cu un actor şi o chitară
 

23 mai 2017

Eu dau banu', eu dau ora exacta


Vârtejul creat de actori, în piesa scrisă de Nicole Duţu, aflaţi sub bagheta regizorală a lui Răzvan Oprea, se constituie într-o minuţioasă radiografie a societăţii româneşti post-decembriste.

Vino sa afli ce este în spatele cortinei politice, cum se fac alianţele, cum se fac majorităţile, cine împarte funcţii şi cum poţi obţine posturi în Guvern...

Distribuţia:
Maria RADU / Rădita ROSU
Andreea MATEIU / Silvia STANCIU
Monica ODAGIU / Călina EPURAN
și 

Scenografia: Simona MARCU
Costume: Geanina PUNKOSTI

31 Mai, ora:19.00
Sala Dalles, Bucureşti

Fotografie de Răzvan Bănică

7 mai 2017

Fotomaniacu

"5 minute din viaţă văzute de obiectiv, absolut subiectiv"

Binecuvântate de arta maestrului Dinu Lazăr, 
clipele actorului devin sublime dincolo de timp şi vremuri.



Imagine din albumul fotografic
realizat de maestrul Dinu Lazăr

29 apr. 2017

Zimmer Frei


Multi sunt incapabili sa creada in schimb au timpul si energia de a cauta in altii, motivatia pentru care acestia cred. Acest tip de oameni jubileaza tribal cand sapanad adanc, gasesc cate o surcica stramba in marele codrul.

Sunt aceia care contesta vehement constructia si aclama orice verb ce intareste pustiul. Ii veti regasi mereu atenti la tot ce este exterior lor. Grija de prea multe cum spun calugarii...Mereu vigilenti in a atinge acolo unde ustura, refuzand mai mereu sa joace, sa participe, insa pregatiti oricand sa huiduie de pe marginea terenului...Ii regasiti tot mai des, in special cand veti propune sau veti incepe o constructie, izbindu-va de mentalitatea lor de tip "remorca", niciodata "locomotive" care sa traga la jug.

I-am resimtit din plin pe vremea cand, sportiv de performanta fiind, eram "agatat" agresiv de catre diversi chibiti de meserie, aciuiti prin te miri ce pile si relatii la echipa, pe post de "asistenti" sau "secunzi", uneori nici macar atat. Vei spune..."Ei... te stimulau." Nu! Fals!
 
Scarbiti de propriile neputinte, acestia nu-si faceau nici treaba lor dar nici nu construiau un climat constructiv in jurul nostru! Erau platiti sa iti dea un prosop, o gura de apa, poate uneori ii lasai sa adune papucii de la vestiare sau sa dea cu mopul pe jos sa nu aluneci dupa ce faci dus. Le multumeai si daca mai aveai energie dupa ce erai facut praf in linia intai, in gramada de rugby, le zambeai incurajator...

Dar ce sa vezi...?  In ei zaceau latent teribili strategi, ilustrii istorici ai sportului, caustici ce tinteau flegma fix in mijlocul sufletului tau tanar si dornic de lupta. Oameni prea mandri ca sa puna umarul in tacere la efortul comun necesar unei echipe de performanta dar gata imediat de bascalie ieftina.

Mai tarziu, i-am regasit ca actor prin teatre sau echipe de filmari. Lipiti lingusitor de pereti atunci cand rar ne intersectam, caci cel mai des acestia lucreaza pe la colturi, niciodata fata catre fata. Aparent umili dar fatarnici si pupincur-isti, abili se strecurau ca un filtru nevazut, oricand gata de dat cu parerea cat mai apasat. Ii gasesti mereu, contestand, delirand salbatic despre lucruri si situatii ce le sunt complet necunoscute, incapabili sa isi rezolve propriul hau sufletesc. Camere goale...

Am imbatranit si am inteles cat de adolescentin este sa te bati cu astfel de lichele...! Ei se hranesc din efortul tau, te obosesc si te atrag in jocul lor "de-a nimica". O imensa si irecuperabila piedere de vreme.

Tarziu, luminat de mesajul lui Dumnezeu care indemna la iubire neconditionata, am reusit sa ma protejez. Inteleg si aplic acum cele invatate. Am un copil nascut din dragoste pe care caut sa il ocrotesc, prin daruire, prin pasiune si actiune de tot gri-ul si imbacseala ce cuprinde un suflet schilodit, ce mai tarziu devine o lichea distrugatoare.

A crede, inseamna performanta si aceasta nu este data tuturor! A crede, inseamna salt in gol cu credinta ca Dumnezeu vegheaza, ocroteste si calauzeste celui ce crede! A crede, inseamna intai a vedea! A crede, nu inseamna nicidecum certitudine ci doar Credinta.  Care impreuna cu Nadejdea si Dragostea, constituie inceputul unui drum. Multi isi doresc un drum nou, un inceput bun, renastere...

A renaste, nu inseamna insa a te imbunatati. A te imbunatati este doar o alta subtila minciuna. Nu frica de durere si greutati ma va linisti. Nici fuga de intuneric nu ma va ajuta, nu privirea intoarsa efortului ma va ridica. Intunericul nu exista. El inseamna doar absenta luminii.  Adevarata forta vine din puterea de a strabate cu credinta scurta mea trecere. Ca sa poti sa renasti trebuie intai sa mori. 

Insa de aceasta nu sunt capabili toti.

21 apr. 2017

Cornel


Cu adanca tristete am aflat ca astazi prietenul Cornel Marin ne-a parasit. Instrumentist desavarsit, polivalent, un om care a pus umarul si a ridicat trupe exceptionale inca din anii '80, amintesc doar - Transilvania dar cate si mai cate...

Bateam drumul cu chitara in spate in troleibuzul care ma ducea in apartamentul lui din cartierul Rahova, ca sa descopar rasturnari si inlantuiri de acorduri, armonii, scoteam piese impreuna, proiectam constructii de instrumente si efecte fantastice care ne erau complet inaccesibile in acei ani si orele zburau pe muzici ce ne dadeau aripi.

Repetam apoi prin subsoluri de Case Studentesti si cluburi, pe amplificari ce doborau mizeria si gri-ul acelor ani... De la Cornel am invat enorm in instrument dar mai presus de toate am invatat ca poti face enorm cu putina Dragoste !

Dumnezeu sa il odihneasca in pace...
 
Fotografie preluata de aici

19 apr. 2017

Tu şi eu


Atunci cand gasesc un colt care sa ma primeasca si o mana de oameni ce isi doresc sa asculte si sa evadeze din gri, imi incarc bruma de scule necesare in micuta mea camioneta si ma ofer. Asa cum sunt, cu bucurie si entuziasm. 

Uneori un binevoitor imi trimite cate o fotografie si imi multumeste. Alteori copiii din parc ma opresc si intreaba cand mai vin sa cantam si sa povestim...

"Cantecul Actorului", un spectacol itinerant pe care l-am nascut departe de marile scene si distributii aglomerate, mult prea ocupate. Aici suntem doar noi.
tu si eu...
 
management spectacol "Cantecul Actorului" -  contact@actoru.ro

10 apr. 2017

Ţărână şi Lumină

 
Întotdeauna vor exista distanţe...Oamenii atât de diferiţi şi totuşi atât de asemănători...Idealuri, vise, speranţe, delăsări şi poticneli...Întotdeauna între râs şi zâmbet la fel ca între ceruri şi pământ, ca între vibraţie şi letal: Omul! Plămădit din infern şi paradis!

Restul...?
Doar o mână de artişti neluaţi în seamă decât arareori şi numai după ce teşchereaua e plină şi burtihanul umplut...
 
Fotografie Victor Vurtejanu

9 mar. 2017

O poveste din Sevastia


40 de soldaţi creştini, au refuzat să se închine idolilor păgâni. Siliţi de guvernator, au fost întemniţaţi timp de 8 zile şi bătuţi cu pietre. Apoi, cum se întamplă de obicei, au încercat să îi cumpere... Păstrându-şi credinţa, au fost condamnaţi la moarte. Prin îngheţare. În lacul Sevastiei.

Unul din cei 40 de soldaţi a cedat. A ieşit din lac, a murit pe loc. Altul, s-a grăbit să îi ia locul. 

Gheaţa s-a topit şi apa s-a încălzit. Dimineaţa au fost scoşi vii din apă. Le-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Rămaşiţele lor au fost arse. Cenuşa a fost aruncată în lac...
Unora dintre noi ne-a rămas bucuria de a avea trecut. De a avea pentru ce să luptăm şi ce să apărăm. Bucuria că nu suntem dezorientaţi. Că nu suntem haos. Sau laşi. Sau puşi pe fugă....

Toţi simţim frica. Unii ne-o asumam şi trăim cu ea, transformând-o cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste în trezvire. Apoi continuăm să luptăm.

Împreună astăzi, prin dragostea lui Dumnezeu, mâncăm "mucenicii" preparaţi de Mame şi de Bunici. Încheiem cu babele, capricioasele zile ale iernii şi ne pregătim să întâmpinăm moşii, zilele calde ale primăverii.

Uneori mai facem un foc pe creste, aşa ca odinioară... Cineva îl va vedea, cineva ne va auzi.

Vom fi împreună !

7 mar. 2017

Maestrul


Exceptionalul spatiu cultural, scoala de fotografie, bun simt artistic si viata - fotomaniacu.blogspot.ro - devine de astazi o amintire... anunta public autorul sau.

Cine  nu a petrecut nopti in sir cu creionul si caietul de notite, scormonind pagina dupa pagina in informatiile si discutiile  de pe blogul-scoala sustinut neobosit de artistul Dinu Lazăr nu are cum sa inteleaga ce simt acum miile de oameni care au gasit aici oaza necesara dezvoltarii personale, schimbului de experiente dar mai ales informatiei corecte, selectionate si probate personal de autor inainte de a fi publicate.

O aventura unica si irepetabila !

Aceasta scoala pe langa site-ul www.fotografu.ro/, devenit si el amintire de curand, alaturi de cursurile de la Dalles si alte zeci de conferinte, intalniri si evenimente sustinute de inimosul artist devenit profesor pentru multi dintre noi, au marcat cu siguranta pe toti aceia ce au avut curiozitatea de a tasta pe orice motor de cautare, doua cuvinte:
Dinu Lazăr.

Restul...? Venea de la sine, asa cum a venit si la mine si poarta acelasi nume Dragoste ! Iar Dragostea razbate dincolo de orice tristeti, uitari sau nepasare. 

Si pentru toate maestre Dinu Lazăr, eu va multumesc !

3 mar. 2017

Rapsodie


Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare...

intr-un teatru trist si gol, Nae l-a adus pe Toparceanu
si m-a bucurat nespus !

24 feb. 2017

Mim in efemer


"Un actor reuseste sau nu reuseste. Un scriitor mai pastrează speranta, chiar daca este ignorat, crezand ca operele sale vor depune marturie despre ceea ce a fost el. Actorul, in cel mai bun caz, ne va lasa o fotografie, dar nimic din ceea ce a fost el insusi – gesturile si tacerile sale, rasuflarea sa obosita sau de dragoste – nu va ajunge pana la noi."
Albert Camus

27 ian. 2017

Noi nu avem doctorate.

"Noi nu avem doctorate. Noi ne-am dat numai licenţa..." un interviu pe care am avut şansa să îl descopăr, o  poveste despre viaţă, emoţionantă şi plină de învăţăminte.


Vă las plăcerea de a savura aici o lecţie superbă predată de doi maeştrii, atâtor surzi, corijenţi la viaţă. 

Ileana şi Romulus Vulpescu cei pe care îi ştiaţi până acum doar prin cărţile lor, mărturisesc câte ceva despre ce înseamnă a fi artist in România.

23 ian. 2017

Clouds & Snow


Ne-am rupt de gri si am alergat in Bucegi sa salutam ultimele zapezi. Soare, liniste si mult ozon. Padurea verde, brazi dichisiti de conuri, zapada care desi inca trozneste sub bocanc se pierde incet sub razale soarelui, toate s-au imbinat minunat in Saua Dichiului, cu norii din caldarea Prahovei.

Am oprit bravul X-Trail pe limita de judet intre Dambovita si Prahova, atat cat sa prind minunatul salut al muntelui. Apoi repejor pe drum unde ma astepta un radar mare cat toate zilele si pe care cu toate eforturile...nu mi-am permis sa il ratez.