Zimmer Frei

Multi sunt incapabili sa creada in schimb au timpul si energia de a cauta in altii, motivatia pentru care acestia cred. Acest tip de oameni jubileaza tribal cand sapanad adanc, gasesc cate o surcica stramba in marele codrul.

Sunt aceia care contesta vehement constructia si aclama orice verb ce intareste pustiul. Ii veti regasi mereu atenti la tot ce este exterior lor. Grija de prea multe cum spun calugarii...Mereu vigilenti in a atinge acolo unde ustura, refuzand mai mereu sa joace, sa participe, insa pregatiti oricand sa huiduie de pe marginea terenului...Ii regasiti tot mai des, in special cand veti propune sau veti incepe o constructie, izbindu-va de mentalitatea lor de tip "remorca", niciodata "locomotive" care sa traga la jug.

I-am resimtit din plin pe vremea cand, sportiv de performanta fiind, eram "agatat" agresiv de catre diversi chibiti de meserie, aciuiti prin te miri ce pile si relatii la echipa, pe post de "asistenti" sau "secunzi", uneori nici macar atat. Vei spune..."Ei... te stimulau." Nu! Fals!
 

Scarbiti de propriile neputinte, acestia nu-si faceau nici treaba lor dar nici nu construiau un climat constructiv in jurul nostru! Erau platiti sa iti dea un prosop, o gura de apa, poate uneori ii lasai sa adune papucii de la vestiare sau sa dea cu mopul pe jos sa nu aluneci dupa ce faci dus. Le multumeai si daca mai aveai energie dupa ce erai facut praf in linia intai, in gramada de rugby, le zambeai incurajator...

Dar ce sa vezi...?  In ei zaceau latent teribili strategi, ilustrii istorici ai sportului, caustici ce tinteau flegma fix in mijlocul sufletului tau tanar si dornic de lupta. Oameni prea mandri ca sa puna umarul in tacere la efortul comun necesar unei echipe de performanta dar gata imediat de bascalie ieftina.

Mai tarziu, i-am regasit ca actor prin teatre sau echipe de filmari. Lipiti lingusitor de pereti atunci cand rar ne intersectam, caci cel mai des acestia lucreaza pe la colturi, niciodata fata catre fata. Aparent umili dar fatarnici si pupincur-isti, abili se strecurau ca un filtru nevazut, oricand gata de dat cu parerea cat mai apasat. Ii gasesti mereu, contestand, delirand salbatic despre lucruri si situatii ce le sunt complet necunoscute, incapabili sa isi rezolve propriul hau sufletesc. Camere goale...

Am imbatranit si am inteles cat de adolescentin este sa te bati cu astfel de lichele...! Ei se hranesc din efortul tau, te obosesc si te atrag in jocul lor "de-a nimica". O imensa si irecuperabila piedere de vreme.

Tarziu, luminat de mesajul lui Dumnezeu care indemna la iubire neconditionata, am reusit sa ma protejez. Inteleg si aplic acum cele invatate. Am un copil nascut din dragoste pe care caut sa il ocrotesc, prin daruire, prin pasiune si actiune de tot gri-ul si imbacseala ce cuprinde un suflet schilodit, ce mai tarziu devine o lichea distrugatoare.

A crede, inseamna performanta si aceasta nu este data tuturor! A crede, inseamna salt in gol cu credinta ca Dumnezeu vegheaza, ocroteste si calauzeste celui ce crede! A crede, inseamna intai a vedea! A crede, nu inseamna nicidecum certitudine ci doar Credinta.  Care impreuna cu Nadejdea si Dragostea, constituie inceputul unui drum. Multi isi doresc un drum nou, un inceput bun, renastere...

A renaste, nu inseamna insa a te imbunatati. A te imbunatati este doar o alta subtila minciuna. Nu frica de durere si greutati ma va linisti. Nici fuga de intuneric nu ma va ajuta, nu privirea intoarsa efortului ma va ridica. Intunericul nu exista. El inseamna doar absenta luminii.  Adevarata forta vine din puterea de a strabate cu credinta scurta mea trecere. Ca sa poti sa renasti trebuie intai sa mori. 

Insa de aceasta nu sunt capabili toti.