Se afișează postările cu eticheta Versuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Versuri. Afișați toate postările

20 nov. 2015

Soferul si nevasta-sa


Ne urcasem cu totii in autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul sau,
Dar ne gandeam ca o sa aiba,
Era primavara,
Venea vara,
Se dezghetau drumurile,
Puteai sa mergi cu gulerul camasii descheiat,
Se dezghetau drumurile,
Noi cantam cantece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cantasem de multa vreme...

Am intrat pe un fel de linie ferata,
Vecina cu drumul,
Dupa ce ni s-au spart cauciucurile
Si dupa ce soferul a daramat
Cu lovituri de autobuz
Case si biserici,
Sate si orase,
Incepem sa coboram,
Viteza creste,

Nu mai e nimeni in autobuz,
Unii au murit,
Altii au fugit,
Altii ne-am uscat de foame si de sete,
Altii am inghetat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboara
Halucinand pe linia moarta 
De cale ferată,

Si numai ei doi,
Soferul si nevasta-sa,
In cabina blindata,
Se uita doar inainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc si unde se duc,
Si de ce tac toti pasagerii
Si de ce se merge cu viteza prabusirii,
Cand excursia incepuse atat de frumos
Catre marele munte.

30 aug. 2015

Indemn


Ar trebui să alerg, mi-am spus,
dar pentru asta va trebui mai întîi
să-mi întorc sufletul
spre nemişcătorii mei strămoşi,
retraşi în turnurile propriilor oase,
asemenea măduvei,
nemişcaţi
aidoma lucrurilor duse până la capăt.


Pot să alerg, pentru că ei sunt în mine.
Voi alerga, pentru că numai ceea ce este
nemişcat în el însuşi
se poate mişca,
numai cel care e singur în sine
e însoţit; şi ştie că, nearătată, inima
se va prăbuşi mai puternic spre propriul ei
centru
sau,
spartă-n planete,
se va lăsa cotropită...
 

Fotografie Dinu Lazar

11 iun. 2015

Am fost

Am fost logodnicul durerii,
Cobzarul cu aceleaşi strune,
Ce-şi ţese cîntecu-nvierii
Din stihuri de îngropăciune...

Zidit din lacrimi şi dezastre
Eu am vestit o lume nouă
Voi mi-aţi dat vaierele voastre,
Eu v-am dat inima mea vouă.

Mirarea deci să nu vă prindă,
Că azi sub tîmpla mea căruntă,
Nu e nici zumzet de colindă,
Nu sunt nici chiote de nuntă...




Fotografie Bogdan Mitea
Versuri Octavian Goga 

19 apr. 2015

Tu si eu


Atunci cand gasesc un colt care sa ma primeasca, o mana de oameni ce isi doresc sa asculte si sa evadeze din gri, imi incarc bruma de scule necesare in micuta camioneta si ofer. Asa cum sunt, cu bucurie si entuziasm. 

Uneori un binevoitor imi trimite cate o fotografie si imi multumeste. Alteori copiii din parc ma opresc si intreaba cand mai vin sa cantam si sa povestim...

"Cantecul Actorului", un spectacol itinerant pe care l-am nascut departe de marile scene si distributii aglomerate, mult prea ocupate. Aici suntem doar noi.

tu si eu...

15 ian. 2015

Rugaciunea unui Dac


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
 
Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incât ma-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inimi ?

24 dec. 2014

Pentru tine

Pentru ca am trecut pe drumul acesta, in noaptea Ajunului pentru cel inchis, pentru cel ce sufera, pentru cel ce calatoreste, pentru cel ce este singur, parasit ori inselat, gandul meu de speranta ! Credinta, statornicia si dragostea vor alina durerea si vor ridica inima catre Lumina ! Nimic nu este in zadar frate drag ! Un gand pentru tine: 

25 aug. 2014

Umbre calatoare



Vremurile sunt tulburi, nu mai este timp pentru actori si arta lor. Noi insa muncim...!

Cine stie candva, cineva va dezgropa bucuria si atunci...

Umbre Calatoare
versuri: William Shakespeare
recita: Victor Vurtejanu
muzica si aranjamente orchestrale: Victor Vurtejanu
extras de pe CD-ul CREDINTA - VICTOR VURTEJANU 
fotografie: Andreea Gruioniu

20 mai 2014

Aceiasi varsta

 
 
 Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile, am aceeasi virsta si iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipseste nimic. Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic, voi porni singur la drum.
 
 Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred, nu-mi mai lipseste nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, dar nu-i nimic, voi merge pe jos. Si poate morile sale de vint, dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
 
 Am aceeasi varsta ca Don Quijote si drumul m-asteapta Si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vint nu-mi mai lipseste nimic.
 
versuri de Octavian Paler
fotografie realizata de Mihai Ilie

16 apr. 2014

Nina...


Chiar de voi fi îngropată
într-o străină ţărână,
tot învia-voi odată
în limba română...

Rămas bun Nina Cassian...

11 mar. 2014

10 membri de partid


Mai actual ca niciodată...

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale.

câteva versuri de Alexandru O. Teodoreanu...

Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin !

15 ian. 2014

Eminesc


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor
Nici samburul luminii de viata datator

Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna
Caci unul erau toate si totul era una...

Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,  

Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi: 

Au cine-i zeul carui plecam a noastre inimi ?



Mihai Eminescu -  Rugaciunea unui dac 


11 ian. 2014

Scara vremii


unii spuneau ca suntem culegatori de fantasme
altii ne credeau ingeri indoliaţi...

din carţile noastre citeau cei mai inţelepţi muritori...

Prin desert supravietuiam
ne agatasem la gat doua tinichele
 

 Luptatori in armata visurilor...




adaptare dupa poezia Scara Vremii de Any Dragoianu

7 nov. 2013

Clovnul


Am fost aplaudat sub reflectoare,
O viaţă-ntreagă m-am fardat strident,
Iar astăzi oboseala-n mine doare
Şi mă asediază zilnic, insistent.
 
Am făcut tumbe în arena vieţii,
Cădeam în cap, mă ridicam râzând,
Îmi beam un ceai sub pleoapa dimineţii
Şi adormeam, la spectatori visând...

M-am tot zbătut să caut dezmierdare,
Am vrut să am momentele de dor,
Mi-am construit în suflet un circ mare
Şi am iubit, râzând, întâmplător...

 

Sunt clovnul care-şi caută pereche
Având tavanul circului drept cer,
Şi plâng pe-ascuns în sala foarte veche,
Atunci când dreptul la iubire-l cer...


Versuri: Lizzy Chris
Fotografie realizată de: Maria Vurtejanu

4 oct. 2013

Dor de Motu


Ca un paienjenis tacerea se intinde prin unghere,
Cateva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Si iata, visul vine pe furis si intra in odaia mea, tiptil, ca un copil
Pe la fereastra, ca un batran cantand din flaut, trece, vantul rece…
Cu atatea vise in traista lui albastra…
Tacere… 
Ochii zilei s-au inchis...

26 mar. 2013

Micul Print


Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.

Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.
Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul
Esti prietena mea.


Nina Cassian

19 dec. 2012

Invatam un colind


Sculati boieri mari
orchestratii: Mihai Alexandru si Victor Vurtejanu
vioara: Cristian Carabulea
chitari si voce: Victor Vurtejanu


Sculati, sculaţi, boieri mari
                                                Hristos s-a nascut
                                             Sculati voi romani plugari,
                                                Hristos s-a nascut
                                             Ca va vin colindatori,
                                               Hristos s-a nascut
                                             Noaptea pe la cantatori,
                                               Hristos s-a nascut.


                                             Si v-aduc pe Dumnezeu
                                               Hristos s-a nascut
                                             Sa va mantuie de rau,
                                               Hristos s-a nascut
                                             Dumnezeu adevarat,
                                               Hristos s-a nascut
                                             Soare-n raze luminat,
                                              Hristos s-a nascut.

                                          Si va zic sa ne traiti,
                                              Hristos s-a nascut
                                          Intru multi ani fericiti,
                                             Hristos s-a nascut
                                          Intru multi ani fericiti,
                                             Hristos s-a nascut.
 
  


20 oct. 2012

Sufleur, recuziter, clown şi magician



scena era rotundă
şi tăiată în patru ca o pizza
fiecare arc de cerc alt decor
bătrânul ce învârtea angrenajul
dând greu la pedalele unei biciclete
în timp ce fredona un cântec
despre sirenele sculptate în prova corăbiilor
era sufleur recuziter clown şi magician

la începutul verii fugeam
în pantalonii scurţi de catifea
pe maidan să văd levitaţia femeii cu solzi albaştri
aşteptam decorul acela de palat din cenuşa vezuviului
abia dezgropat

din măruntaie se auzeau scrâşnind dinţii de fier
era ca şi cum o gară ar fi ajuns în dreptul meu
fără să mă mişc

în sală se spărgeau seminţe
fumul de ţigară împreunat cu vapori de bere la halbă
la climax femeia părea o călugăriţă
ajunsă în plasa unui păianjen invizibil
care îşi întindea liniştea până la noi
 
la ultima reprezentaţie trăsnetul a aprins cortul
au căzut doar câteva scântei
de pe bolta cu stele din paiete
şi oamenii au râs
ziua începuse să moară
scena se aburise un pic
ca o oglindă în dreptul unei ultime răsuflări

circul a ars mocnit toată noaptea
nimeni nu a murit
au găsit în dreptul fiecărui nod o rană
în dreptul fiecărei frânghii o dâră de sânge
care se pierdea în nori

fragment din poezia
"Cerul nu cade / e doar o amăgire a ochilor mei"
de Laurenţiu Belizan
fotografie de Alexandru Maftei 
 
© Victor Vurtejanu