Se afișează postările cu eticheta Dragostea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dragostea. Afișați toate postările

29 mai 2023

Maestrul, Mihai Mălaimare

 
Din binecuvântate pricini mi-a fost imposibil să ajung la timp ieri, 28 Mai, ora 11.00, la Bookfest, pentru a participa la lansarea cărții "Teatrul Naţional, aşa cum l-am iubit" scrisă de, maestrul Mihai Mălaimare. Câteva minute ce se adună în jumătăți de oră, fac diferența între a fi și a nu... Regret mult.
 
Nu, pentru autograful dorit care lipsește acum paginii de gardă a cărții scrisă cu multă dragoste de către actorul, profesorul și marele suflet, maestrul Mălaimare. Îmi pare rău pentru că nu i-am putut fi aproape într-un moment deosebit! Anii trec, actorii sunt tot mai dezbinați, ceva esențial dispare din breaslă și era important să fiu acolo.


Vă îndem cu căldură să citiți  tot ceea ce a reușit să publice, maestrul ! Veți pătrunde în lumea tainică, din spatele scenei, cu "La început a fost gestul", "Statuia Vivantă", "Actorul, Clovnul și Bufonul", "Caleașca aurită", "Caietele Masca",  "Șansa" dar în special cu acest nou volum de memorii și interviuri, unic, cred eu, scris din toată inima cu pasiune și dragoste, despre Actor și Teatru! 
 
"Pentru mine, el este aşa cum l-am cunoscut eu, cum l-am slujit eu, şi sunt mândru, foarte mândru, că acolo, între cutele scenei mari, se plimbă adesea, la ceas de linişte, şi umbrele personajelor mele, semn că l-am iubit cum trebuie"
 
editura RAO, 2023
fotografia cu maestrul Mihai Mălaimare preluată de aici

27 mai 2023

Casting Giurgiu

Victor Vurtejanu - absolvent UNATC, promoția 1998, clasa profesor universitar, Dem Rădulescu. Absolvent al Școlii de Muzică Iosif Sava și al cursurilor de Canto Clasic, lector universitar Gabriel Gheorghiu. Sunt întrebat adesea la ce teatru joc. Unde și când am spectacole.

Eu nu sunt angajat în nici un teatru sau instituție de cultură din România. Nu pentru că nu doresc, ci pentru că așa s-a întâmplat. Sunt un actor liber profesionist sau cum se spune acum, actor freelancer.

Aceasta înseamnă că nu am un venit lunar fix, rezultat din salariu, nu beneficiez de asigurări medicale, nu beneficiez de asigurări sociale (pensie). Nu primesc bonuri de masă, tichete cadou, tichete de vacanță. Nu am concediu plătit. Nu pot face credite sau împrumuturi bancare.

Sunt plătit strict pentru prestații artistice, cedând în totalitate drepturile de autor și drepturile conexe, pentru creația rolurilor, producătorului. Ulterior, această sumă este impozitată de stat.

Felicitări, Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, actriței și managerului, Ana Sivu-Daponte, că au înțeles să deschidă porțile teatrului pentru a cunoaște și a selecta noi actori. Lucru extrem de rar astăzi, în fenomenul artistic românesc!

Pentru șansa oferită de a mă prezenta și eu la acest casting, le mulțumesc public!
 
mai multe fotografii aici
 
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

25 mai 2023

La mulți ani, Masca!

La Masca, m-am simțit mereu, acasă.

Cu fiecare colaborare pe care am avut-o, prin proiectul CEATA lu' Vurtejanu, cu minunații profesioniști de la Teatrul Masca, am simțit de fiecare dată că sunt apreciat și ocrotit!

Pe 24 mai 1990 se semna actul de înființare al Teatrului Masca și iată, la 33 de ani de la acel moment, după multe greutăți, artiștii, profesorii, tehnicienii și toți cei care s-au unit în jurul locomotivei, catalizatorului și marelui suflet care este, maestrul Mihai Mălaimare, sunt o instituție prestigioasă a Artei Actorului! 

Sunt fericit că am avut șansa de a le păși pragul casei, că i-am cunoscut atât ca artiști unici în peisajul cultural românesc, cât și ca oameni rari, cu suflet bun și cald!  O parte din povestea teatrului Masca, aici.

Din toată inima, le urez prietenilor de la MASCA, maestrului Mihai Mălaimare, doamnei regizor - manager Anca Dana Florea, actorului Sorin Dinculescu, actriței Anamaria Pîslaru, dl. director Ștefan Livadaru, precum și tuturor celor care compun astăzi fenomenul MASCA, să aibă puterea de-a continua, multă sănătate și mulți, mulți ani cu împliniri frumoase!

La mulți ani, Masca!

© Victor Vurtejanu

21 mai 2023

27 apr. 2023

Erman Valahul.

 
Nu cred că există film sau producţie de televizune din România în care să nu îşi fi adus aportul. Începând cu 1954 se afirmă în "Desfăşurarea", regia Paul Călinescu apoi începe să îşi construiască o carieră excepţională, devenind unul dintre cei mai populari actori din România.

Chiar distribuit în rolul secundare, secunda când trece prin cadru o simţeai. Ştia să construiască cinstit şi serios şi de aceea îl remarcai imediat. În ţăranul ce cânta din frunză pe marginea vreunui drum, sau în plutonierul mucalit ce zâmbea înţelept în barba albă, exista un "ceva" care traversa mereu rampa pentru a ţi se imprima, adânc, în inimă. Şi astfel a devenit etern...

Alături de Colea Răutu şi de alţii, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România, fiind actorul care a înţeles să refuze oferte de a juca în telenovele, considerându-le producţii mediocre. În anul 2005, deoarece între nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii şi pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru, Ernest Maftei a refuzat premiul "Cel mai bun român".

Cu ia albă şi cojocul de blană, încis la brâu cu chimirul de piele, maestrul călătorea zâmbitor cu tramvaiul numărul 10 ce ne întorcea de la înregistrările din Radio, sau de la vreun post-sincron, comentând voios fiecare ştire a zilei. Dacă sunteţi atenţi în mai toate filmele româneşti veţi auzi glasul duios şi legănat al Bădiei, chiar dacă pe ecran alt actor îşi va desfăşura elegant personajul. La filmări era ca un tată, se îngrijea de fiecare, actor, figurant, fotograf sau electrician, privind adânc în ochi, tuturor le zâmbea şugubăţ.

Născut primăvara, era un spirt tenace şi cutezător. A fost închis în penitenciarele din Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. Multă vreme a fost şomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. La Teatrul Poporului se angajează ca actor şi lucrează sub numele de Erman Valahu. Primeşte Meritul Cultural clasa I, dar este nevoit să renunţe la el pentru a nu se deconspira. A fost arestat şi condamnat şi de regimul comunist, dar a scăpat de condamnare datorită talentului său fascinant.

În urmă cu peste 50 de ani s-au înfiinţat normele în teatru. Teatrul Giuleşti avea 1300 de locuri. Atunci au venit toţi directorii de teatru din ţară împreună cu colective întregi de actori. În sală pe primul rând Brăila, Bănică, Maftei...iar pe scenă cei din Comitetul Central, pentru a face normele. Ernest Maftei s-a ridicat şi a spus: „Eu normă nu fac, pentru că nu sunt la coasă”, şi a ieşit din sală, pornind abătut, spre crâşma din apropiere. După ceva timp a venit directoarea D. spunând: „E pauză. Ce-ai spus tu acolo, este suficient să te dea afară din toate teatrele. Să vii înapoi şi, după pauză, îţi dau primul cuvântul să repari greşeala”. I-a dat cuvântul şi a reparat totul. S-a întors către sală şi a spus: „Cu partidul am vorbit, acum vorbesc cu voi, colegii. Dragii mei, norma va fi un butoi plin cu căcat la intrarea în culise. O să-l mâncaţi cu lingura ca să vă luaţi leafa. Eu aşa ceva nu fac”. Şi a plecat...

La vârsta de 70 de ani, maestrul Ernest Maftei ne-a dat o lecţie de demnitate şi de conştiinţă. Nu ca pe ceva aparte, ci firesc şi sincer. Cu multă modestie dar determinat, animat de Credinţă şi de Dragoste ! În ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri. După ce l-au bătut, l-au aruncat mişeleşte pe malul Dâmboviţei. Acolo a zăcut inconştient şapte ore. Un cetăţean care l-a recunoscut, l-a salvat transportându-l la Spitalul de Urgenţă. Soţia actorului a decedat în urma unui infarct, din cauza acestor tensiuni.


În noaptea de 21 decembrie 1989, maestrul Ernest Maftei participă, alături de tinerii români, la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii. La plecarea de acasă a lăsat familiei un bilet, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors. Îl transcriu şi eu aici, cu mult dor, dar şi cu bucuria de fi fost contemporan cu un român demn, un spirit ales şi un actor unic şi irepetabil

„În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire.
Din ură am clădit iubire.

Între seninul din Înalt

Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors

În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.

Mi-e barba alba, încâlcită, roasă.

Părinte, o să vin curând acasă”.
Ernest Maftei
Fotografie realizată de Dinu Lazăr
 

2 apr. 2023

Nichita


Mă ridic şi spun:
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât.

Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi,
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat.

Da

© Victor Vurtejanu



27 mar. 2023

Ziua Mondiala a Teatrului

 


Teatrul inseamna cautare, inseamna viata. Inseamna speranta si vis. Teatrul inseamna acel taram magic unde ai sansa de a renaste...

Pentru cei din arena, teatrul inseamna propria viata. Poate talmacita si prea rastalmacita in mii de chipuri. Dar in esenta, viata...

Pentru cel ce priveste poate insemna doar o poveste. Interesanta, abila si suava dar doar o alta poveste...

Pentru cel ce stie si admira, teatrul nu se poate prinde in cuvinte. Pentru ca el rascoleste linstea ta chiar prin simpla tacere...

Astazi, 27 martie, inseamna si  Ziua Mondiala a Teatrului.

© Victor Vurtejanu
actoru.ro

19 feb. 2023

La lăsatul serii

La lăsatul serii
Mai adaug o rugăciune
Iubirii cereşti fără seamăn
Care a poruncit pământului
Să se mai lase lovit de tălpile mele
Cu multe călcături strâmbe...
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

18 feb. 2023

Moșii de iarnă


"Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme." (Luca 8.52)
 
Cuvântul "moși" vine de la "strămoși" și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul "moși" sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei.
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

28 ian. 2023

Rămas bun, Mihai Bica

A mai plecat un OM, un artist deplin, un suflet înțelept și generos...  

La doar 59 de ani, Mihai a plecat dintre noi vineri, 27 ianuarie. Mă despart de el, cu inima grea, sub lumina unui ultim mesaj al său...
"Cuvântul mulțumesc este prea sărac! Sunt onorat! Te îmbrățisez din toată ființa mea, Victor! Să fii ocrotit!"

Adio, prieten drag!

Dumnezeu să-l ierte!

foto preluat de aici

 © Victor Vurtejanu