duminică, 10 martie 2013

Nenea Titi


Ora 7.00, Gara de Nord, Bucuresti. Pesiaj auster, dezolant, neschimbat de zeci de ani, murdarie, haos si o pacla care face sa ne strangem mai tare unii in altii. Am fost punctual la intalnirea stabilita in fata ghiseului "Informatii" si acum privesc emotionat cum o mana de actori fantastici se strang, chiori de somn precum copii ce pornesc in tabara.

Stiam doar ca ma voi intalni cu colegii din distributia spectacolului "Priveste inapoi cu manie" - Ana-Ioana Macaria, George Ivascu si regizoarea Alice Barb. Iar acum sunt in centrul unui grup de actori de la Teatrul de Comedie care usor dezorientati cauta cu privirea, scotocind fiecare ungher...

Sunt student in ultimul an la "teatru" si pornesc in primul meu turneu cu o productie profesionista. Tinta noastra este participarea la Festivalul International de Teatru organizat in cochetul teatru din Piatra Neamt. Sunt extrem de emotionat, asa ca tac, privesc si ascult. Ne strangem cu greu. Zambete, ironii subtile dar un sentiment de fratie domneste peste intregul grup. Pentru ca am fost "lipiti" de turneul Teatrului de Comedie vom face deplasarea impreuna cu actorii acestui teatru.

Si iata cum peronul cenusiu se transforma sub bagheta unui Ariel nevazut intr-o scena ce primeste cu gingasie pe actorii Virgina Mirea, Mihaela Teloaca, Raluca Petra, Ion Chelaru, Gheorghe Danila, Eugen Racoti, Florin Anton, Sandu Pop, Gavril Patru si intr-un colt subtil cu o pipa in mana dreapta, nenea Titi Rucareanu...

Nu am sa stiu niciodata, sunt lucruri ce nu se pot explica, de ce privirea mi s-a lipit de acest om, analizandu-i fiecare gest si fiecare pas... Poate pentru zambetul discret ce ii lumina chipul, poate pentru neobisnuita modestie ce invaluia tot grupul galagios, poate pentru calmul sau adanc...

Asa l-am cunoscut si m-am bucurat de dansul, asa am cantat si recitat impreuna o noapte intreaga intr-o crasma cu pretentii de la poalele Ceahlaului, paralizand desfasurarea unei nunti cu lautari si fuste cu sclipici... Asa am fost teleportat catre ziua in micuta gara din Piatra Neamt cu un taraf ce ne canta de "of si dor" ca mai tarziu sa caut cu ardoare putinele spectacole in care era invitat sa joace...

Un actor sublim. Inteligent si atent, stia sa te cucereasca subtil, fara violenta, fara infatuare. O voce cu un timbru deosebit, prieten cu teoria muzicala si solfegiu, lucru  rar in breasla noastra... Om cald si modest ce si-a dus cumplita suferinta departe de ochii lumii, lasand in urma doar un zambet trist...

Pentru ca pe Dumitru Rucareanu mi-l voi aminti mereu cu un zambet in coltul gurii si cu o incurajare in priviri. "Tinerete, ooof..tinerete... Ce frumoasa esti tu, viata !" Discret, departe de ignoranta si rautatea lumii a plecat singur si demn un mare faurar ce m-a invatat ca: "Important e sa joci ! Chiar si cu douaj’ de insi in sala, la minus zece grade...!"

Ramas bun nenea Titi si fie ca
bunul Dumnezeu sa va aseze sufletul in Ceata Dreptilor !


Fotografie preluata de aici