Am trait mereu senzatia ca si noi putem ce pot "aia". Ripostam serios la replici gen "woaaa...ce cadru, ce atmosfera au creat aia... in filmul ala...samd"
"Putem si noi, se poate face si in tara cu munca si cu oameni antrenati ce fac aia..." gandeam....In mare adevarul acesta ramane valabil. Pe langa scule, oameni, locatii, bugete si idei insa mai trebuie ceva. Acest "ceva" il vei gasi lipsa si la contabila care "a uitat" sa faca balanta si la popa care "sare" pasaje intregi dintr-o slujba simpla si la mecanicul care a strans "la mana" rapid surubul vital si la doctorul ce te inchide cu tamponul in tine...
Nu ne lipseste nimic din daruire, suntem pasionati, suntem pusi la punct cu toate dar nu suntem rodati in a darui cu adevarat. A face repede, a trece pe peste amanunte si a bazzzaii parazitar este o stare ce ne-a fost indusa ca mod de evolutie in arena. Angajatul are din start inoculata ideea de oprimat si devine un luptator de guerila in confruntare directa , permanenta cu Angajatorul...adica cu cel care grijeste de painea lui.
Asiaticul il slaveste, occidentalul il respecta profunda, iar balcanicul il aduce in genunchi multumit ca teoria lui precum ca Angajatorul este unul ce "suge sangele boborului" se confirma. Ne lipseste un "ceva" care prea curand nu va apare, pentru ca generatii noi sunt educate exact pe aceleasi principii, cu aceleasi unelte psihologice faurite in urma cu 50-60 de ani...Indiferent ca o numim secularizare, schizma sau schizofrenie, lipsa de onoare ramane una din marile lacune ale breslei noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.