Îndemnuri.

Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte.

Tot atâtea îndemnuri care cu prisosinţă arată că nu se cuvine să fim proşti. Dovadă e însuşi faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebui să îl aflăm, să-l decoperim, că lumea Lui trebuie să o putem descifra. Nimic nu e dat mură-n gură, natura e complicată şi dialectică, dincolo de complicaţii şi dialectică ni se cere s-o desluşim; sensurile ei stau dincolo de realitatea imediată. O vastă cimilitură în care numai o minte întreagă se poate descurca.

Şi până la urmă, în acest rebus, îl găsim pe Dumnezeu ascuns, unde ? În locul cel mai puţin probabil fiindcă era cel mai evident - unde nu ne-am fi gândit, ca în Scrisoarea lui Poe - înlăuntrul inimii noastre!