joi, 21 octombrie 2010

Îndemnuri.


Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte.

Tot atâtea îndemnuri care cu prisosinţă arată că nu se cuvine să fim proşti. Dovadă e însuşi faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebui să îl aflăm, să-l decoperim, că lumea Lui trebuie să o putem descifra. Nimic nu e dat mură-n gură, natura e complicată şi dialectică, dincolo de complicaţii şi dialectică ni se cere s-o desluşim; sensurile ei stau dincolo de realitatea imediată. O vastă cimilitură în care numai o minte întreagă se poate descurca.

Şi până la urmă, în acest rebus, îl găsim pe Dumnezeu ascuns, unde ? În locul cel mai puţin probabil fiindcă era cel mai evident - unde nu ne-am fi gândit, ca în Scrisoarea lui Poe - înlăuntrul inimii noastre!