miercuri, 20 octombrie 2010

Nouă, încă ne pasă.


Doar vreo zece oameni din lumea teatrului am fost la comemorarea maestrului Ion Cojar. Nu presa, minister, conducere UNATC, nu studenţi, nu fotografi, nu teve-uri, nu masteri sau doctori în actorie...Nu. Doar familia, vreo doi prieteni (dintre care unul este japonez) şi 7 actori.  A venit până şi şoferul din perioada directoratului TNB, domnul Vasile, însa greii, cei care beneficiază astăzi de uriaşe oportunităţi de pe poziţile în care au fost promovaţi de acest uriaş al teatrului, nu au dorit să fie prezenţi... Asta spune câte ceva şi ne arată cum stăm cu adevărat.

Să mai spun că sunt oameni care au constituit un grup Cojar pe Facebook şi care şi-au anunţat prezenţa cu surle şi trâmbiţe dar care au lipsit cu desăvârşire, ei care se autointitulează "continuatori ai metodei Cojar" aşa cum eşti anunţat pompos pe pagina acelui grup ? Complet inutil...Am încercat doar să atrag atenţia asupra unor grave deraieri şi am fost exclus pe loc din grup, continuând însă să îmi fie furate materiale de pe blog şi folosite...Dar este inutil să cauţi apă în piatră seacă...

Am făcut o fotografie din care lipsesc Afrodita Androne şi Raluca Petra, talentatele şi inimoasele actriţe ale Teatrului Naţional Bucureşti, dar în care apar Amalia Ciolan, Irina Cojar, Ion Dumitrescu, Victor Vurtejanu şi Maria Dinulescu (de la dr. la stg) spre aducere aminte a unei întâlniri de suflet, necesare, nouă celor care încă ne pasă.