Bomba Metronom.

Pe 4 martie s-au împlinit ceva ani de la moartea lui Cornel Chiriac, cel mai iubit şi cunoscut comentator de jazz şi pop al anilor '60, animator şi figură unică prin pasiunea, competenţa şi teribilismul prin care se implica în viaţa muzicală a acelor ani.

Erau atunci vremurile de relativă deschidere culturala şi bunăstare, era vremea primului club de jazz din ţară (din 1964, la Casa Studentilor bucureşteni, animat de Mihai Berindei), a audiţiilor de la Ateneu, vremea primelor grupuri de rock şi a lansării lor în cluburi, restaurante, pe litoral, în presă, la radio si chiar la tv.

Popularitatea lui Cornel Chiriac se datorează emisiunii "Metronom", difuzată la Radio Bucureşti începînd din 10 iulie 1967. A fost o bombă pentru tinerii interesaţi de muzica pop-rock. Începînd de atunci, postul naţional de radio emitea ştiri despre grupuri de muzică beat (cum se numeau în epocă), despre Jimi Hendrix şi Bob Dylan. Despre Rolling Stones şi Wilson Picket, despre formaţii din Polonia, despre topuri. A fost un succes nebun. La radio, primea scrisori. Au apărut cluburi "Metronom" şi Chiriac le răspundea tuturor la microfon.

Grupurile româneşti Sideral şi Phoenix au fost ajutate enorm de Cornel Chiriac să înregistreze la radio, să apară în concerte. Phoenix a spart gheaţa definitiv cînd preşedintele juriului Festivalului Studenţesc de la Iaşi - 1968, acelaşi Cornel Chiriac, s-a entuziasmat de calitatea, de îndrăzneala limbajului muzical şi a textelor. Imediat le-a înregistrat cele mai bune piese la Radiodifuziune şi apoi pe discuri, la Electrecord. "Totuşi sînt ca voi", "Floarea stîncilor", "Nebunul cu ochii închişi", "Canarul" au fost cîntece curajoase ce şi-au datorat popularitatea şi eforturilor lui Cornel Chiriac.

A fost un luptator aprig şi incomod, un pasionat despre care se spune că petrecea multe nopţi in radio, ca la înregistrările formaţiilor stătea la masa de mixaj, că toată fonoteca de jazz a Radioului din acei ani a fost copiată de pe discuri şi finisată de el; că, în martie, la Cerbul de Aur de la Brasov, a dat foc la perdelele din hotelul "Aro" pentru că organizatorii nu au respectat convenţia ca Phoenix să cânte în festival, dupa care, la cateva zile, a apărut pe postul din Munchen Radio Europa Liberă. Tot bagajul lui erau benzile cu înregistrările grupului Phoenix.

La 4 martie 1975, pe cand avea 32 de ani, Cornel Chiriac a fost înjunghiat de un tânăr, aparent fără motiv, într-o parcare, noaptea, la Munchen. A fost prima pierdere a muzicilor pop-jazz; au urmat apoi Dorin Liviu Zaharia, Richard Oschanitzchi, Gabriel Drăgan, Anda Călugăreanu, Dan Mândrilă, Nicu Vladimir, Iuliu Merca, Teo Peter, Emil Laghia şi atâţia alţii. Toţi la vârste nedrepte. Toţi în plină maturitate artistică.

Voi cere şi pentru ei un moment de aducere aminte. Cine are amintiri are şi speranţe. În lumea asta în care trăim, unde veselia nebună se împleteşte atât de natural şi de real cu tragedia, poate că avem nevoie şi de un trecut. Poate că nu toate speranţele sunt puse la Bingo...

Din păcate, cei care scriu astăzi despre fenomenul muzical, l-au uitat (sau nu "l-au căutat") pe Cornel Chiriac. Aceştia nu precupeţesc nici un efort în a fabrica vedete de "tip nou", de genul DJ-ilor Mitică, Vasile, Costică etc. şi a trupelor care nu ştiu să cînte decît în studio, dar care nu spun nimic. Cornel Chiriac, dacă ar fi trăit, cu siguranţă, show-bizz-ul românesc ar fi avut o altă calitate.

Dacă aveţi drum prin Bucureşti, treceţi şi pe la cimitirul Reînvierea din zona cartierului Lizeanu, îi veţi găsi mormântul la poziţia E17.