Filmari pe valea Tisitei

Zona cascada Putna
Peisaj selenar la Vulcanii Noroiosi
Catalin si mica noastra improvizatie pentru Panasonic
Manastirea Lepsa un loc unde veti fi intotdeauna bine veniti
Au vandut tot...acum si
Frumoasa vale a Putnei din balconul camerei noastre

Sfarsit de zi in valea Putnei, nici o legatura cu zona din Bucovina cu acelasi nume....

Nelutu, dl. Iulian si Victor la masa cu pastravi si vin fiert (de la dr. la stg.)

Interviul cu Maica Stareta de la Man. Lepsa

Filmari in pustietatea de la Marasesti ce candva a fost mandria Neamului Romanesc

Catalin si Victor in fata bravului "MAN" in dimineata plecarii spre casa...

Nici nu am terminat bine filmarile pentru seria "EROI" serie deschisa de documentarul despre viata si jertfa unui tanar pilot de vanatoare roman arestat si inchis 15 ani in cosmarul numit "Experimentul Pitesti", ca am si pornit spre Vrancea unde am reusit sa filmam cateva zone fantastice.

Iesind din Buzau am filmat rand pe rand Manastirile Ciolanu, Ratesti, Brazi, Lepsa, intrand in zona Vulcanilor Noroiosi, Cheile Tisitei, cascada Putna si terminand expeditia noastra cu cateva cadre trase in tristul monument de la Marasesti.

O tura grea avand in vedere oboseala acumalata in acest sfarsit de an, cu o echipa mica dar inimoasa, formata ad-hoc, care a reusit sa realizeze cateva interviuri faine, conturand un material video care sper sa ajute viitorului documentar pe care am de gand sa il realizez in aceasta poate ultima zona salbatica din tara.

Am dormit la singurul hotel din valea Putnei unde am mancat pastravi si am baut vin fiert (mai mult eu caci Catalin nu s-a impacat deloc cu ei) am calatorit cu "MAN-ul" domnului Iulian care a reusit sa faca fata vremii capricioase si traficului...vrancean si am reusit ca intr-o zi si jumatate sa acoperim tot ceea ce ne-am propus ca traseu si ca material video.

Camera a fost manuita rand pe rand de Catalin, care si de data asta a fost la inaltime, si de mine. Cu intentia de a va starnii curiozitatea despre o zona absolut necunoscuta circuitului turistic general dar acaparata deja de "salariatii mortii" cei care deja si-au plasat strategic vilele somptuase si jeep-urile in frumoasa vale a Putnei, abandonata si ea "istetilor" ca atatea obiective turistice ce puteau aduce bani, locuri de munca, popularitate si faima poporului roman, postez in avanpremiera cateva cadre inedite din filmarile echipei noastre pe Valea Tisitei in sfarsitul de noiembrie al lui 2008.

Orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune

Scriu pentru ca am inceput sa uit.

Scriu pentru ca sper ca unora le va fi de folos. Desi suntem incapabili sa intelegem ceva din experientele altora. Am patit-o si eu atata vreme.

Scriu pentru ca curand raman atat de singur incat atunci cand se va deschide o noua lupta va trebui sa inteleg ceva pana la urma...

Scriu pentru ca acum inca e bine. Pentru ca e armonios. Pentru ca va fi rau. Curand

Scriu pentru ca ma ordoneaza. Scriu si in timp ce scriu imi dau seama ca nu stiu cu adevarat de ce scriu...

Uneori las oamenii ce ma inconjoara cu dragoste cu propozitia neterminata pe buze si fug sa scriu...desi detest sa scriu!

Si ca actor si ca regizor detestam sa scriu. Acum simt asta din plin operatorii, producatorii si clientii cu care colaborez...Ei vor "draft-uri", "opis-uri", si planuri de filmare cu scenarii nascute din brainstorming-uri tumultoase. Eu le spun si apoi le repet calm totul in nopti si nopti...pana cand cedeaza si totul se poate face. Altfel am scris suficiente scenarii, draft-uri de emisuni, de spectacole, de evenimente...Visez la ziua cand voi avea un asistent adevarat, care istet sa le zvarle la cos ca fiind desuete sau iesite din moda si sa arhiveze doar filmele, spectacolele, emisiunile sau evenimentele realizate...

Scriu si pentru ca am fost educat sa scriu. La facultatea de Actori, Maestrul Radulescu ne cerea sa avem un caiet de Actor. Acolo trebuia sa scriem tot ce se intampla. De la exercitiile pe care le invatam, pana la programul ce trebuie sa il aibe un Actor. De la starile prin care trecem, lucrurile care ni se intampla, emotiile ce le parcurgem, pana la...viata noastra. Devenea un jurnal apoi. Cu timpul ceva atat de intim si de apropiat incat la unii devenea Crez.

Iar el devine Lupta. Si Maia si Puric si Piersic si...mai toti cei care am trecut prin mana Maestrului Dem Radulescu au avut Caiet de Actor...

Scriu pentru ca alaturi de Maestrul Dem Radulescu, din prima clipa cand mi-a intins mana zambind, pana in ultima zi cand i-am vegheat sicriul, caci doar moartea ne-a putut separa, niciodata despartii, am fost Actor. Asa am fost tratat. Si nu numai eu. Toti elevii dansului. De aceia ne-au si urat atat de tare...mai toti

"Generatia asteptata" ne-au strigat unii...Habar n-am. Nu cred in titluri sau in "patalamale". Ce este cert pana acum...Generatia mea - 1998 este ultima generatie de Actori condusa de Maestrul Dem Radulescu. Restul e viata.

Scriu acum, cand tocmai am parasit conversatia cu dragul de Cata in care planuiam o noua investitie pentru micuta mea firma de productie. Incercand sa il fac sa uite de urat...i-am trimis pe genialul Zamfir acompaniat magistral de trupa Phoenix intr-un unic si irepetabil concert in care dintr-o sala plina ochi de rockeri, nu se aude nici musca. Momentele in care "sala misca" cum spun tehnicii din teatru le simti doar cand "durii" aplauda dupa fiecare solo a lui Zamfir, Manni, sau Covaci cei care au readus in constiinta publicului "Balada" lui Ciprian Porumbescu, piesa in care cred ca regasesti tot chinul Neamului Romanesc...

Scriu pentru ca e ziua mea. E ziua mea de ceva timp...si scriu si pentru ea. Astazi Crestinii - Ortodoxi praznuiesc pe sfintul Victor. Care a fost un mucenic. Adica unul ce a fost ucis pentru ideile ce ii strabateau constiinta. Alaturi de sfantul Mucenic Victor, serbam si pe Sfintii Mucenici Mina, Vichentie si pe sfanta Mucenita Stefanida, alaturi de Cuviosul Teodor Studitul.

Scriu uneori ca sa imi opresc lacrimile. Caci am mai invatat ceva...

orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune....

Phoenix

Este ziua mea. Am muncit. Greu am castigat niste banuti. Acum imi pregatesc muzica. Spre ziua ma duc la biserica sa ma inchin, apoi voi porni la cumparaturi. Cand termin, matur curtea, pana seara fac curat si apoi ma spal. Aprind focul si scot vinul de la rece. Pun pe o tepusa carne la facut si imi astept oamenii. Este ziua mea. Astazi crestinii-orotodoxi il sarbatoresc pe Sfantul Mucenic Victor.

Mai pustiu...

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine...

Husseinu' din america...

Ce gluma sinistra...

"Alegerile americane"..."Poporul american"."Democratia a invins, Obama presedinte"
Prilej pentru baieti sa se distreze ca la balci. Scoatem si o imagine de televiziune in premiera absoluta! "Holograma" ia fiti atenti aici. E unic!

Cu 36 de camere de luat vederi odata...pac!

Doamne Dumnezeule ce gluma sinistra...

Doar atat, si va las sa plangeti in continuare de ce va urma:

"aaaamerica" are un presedinte musulman pe care il cheama...Hussein !

restul va povestesc astia pe la tv & co...

Vurtejanu si auto (part. 1)

Hotarat lucru, anul acesta a fost si spre " domeniul" auto pentru mine. Intai m-am intalnit cu regizorul Radu Muntean la seria pentru "Logan" apoi in munti cu Marian Crisan pentru camionul "Tatra"...si eu care circul cu o biata Lada tovaraseasca din '79...

Una peste alta iata o serie reusita pentru batrana "Dacie", acum cu fata machiata proaspat...

Ausweis.

Scot sângele ştampilat la vedere.

Mi se dă drumul.

Scot osul sculptat la vedere.

Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, la vedere.

Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.

Sunt liber, i-am răspuns, aşa că nu am chef să-ţi răspund.

Ea a stat un timp descumpanită, apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi

eu, unul, sunt în ordine,

mie mi se dă drumul...

Poezia "Ausweis" de Nichita Stanescu

Fotografie realizată de Andrei Fărcaşanu

Mereu a ta...

Mai vorbim despre emotii? Mai vrei? Mai am. Am toata povestea, intacta.

Epava nu ti-am trimis-o sa te distruga, ci sa-ti reconfirme ca e acolo si ca acolo va ramane veci-pururi. Sau macar pana cand pentru noi nu va mai conta. Si ca nimic n-a fost parere. Epava-bucurie. Stii, chiar si nunta calugarului preot...e tot de la Dumnezeu. Nu te baga.

Sa nu te lasi... Nu exista consolare pentru suferinta ta cu tata... Dar sa nu te lasi...Mama a facut accident vascular cerebral la fix 42 de ani...A fost o pareza care s-a retras. Roaga-te, ma rog si eu... Poate te duci pana acolo... Daca vrei, mergem impreuna... Cu masina, ca noi tot nu zburam dacat fara aparate...

Micutul tau vaporas este ditamai vaporul si n-a dat niciun semn ca piere, fiindca e acolo si e decis sa ramana. Oricum, cat suntem noi, e si el. Iar prin inexplicabilele Vama si 2 plutesc nu numai amintirile tale nebune, ci noi insine, intregi, in toate zilele si noptile noastre. Suntem acolo, uite!

Plonjam in toate visurile noastre, in smoala marii si dementa cerului din crucea noptii, in mirosul si mugetul nemarginirii, in stralucirea orbitoare, cunoscuta si recunoscuta a diminetilor, in gustul de metal al furtunilor, in spinarile calde ale corturilor, in ceva-ul ala pe care nimeni, niciodata, nu-l va putea numi, dar pe care noi l-am definit ori de cate ori ne-am iubit acolo, cu nisipul soptitor dedesubt...

Si uite, plang de dragul frumusetii...Mereu a ta.