Scot sângele ştampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.
Scot îndurătoarea limbă vorbită, la vedere.
Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.
De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns, aşa că nu am chef să-ţi răspund.
Ea a stat un timp descumpanită, apoi, mi-a dat drumul.
Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul...
mie mi se dă drumul...
Fotografie realizată de Andrei Fărcaşanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.