Orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune

Scriu pentru ca am inceput sa uit.

Scriu pentru ca sper ca unora le va fi de folos. Desi suntem incapabili sa intelegem ceva din experientele altora. Am patit-o si eu atata vreme.

Scriu pentru ca curand raman atat de singur incat atunci cand se va deschide o noua lupta va trebui sa inteleg ceva pana la urma...

Scriu pentru ca acum inca e bine. Pentru ca e armonios. Pentru ca va fi rau. Curand

Scriu pentru ca ma ordoneaza. Scriu si in timp ce scriu imi dau seama ca nu stiu cu adevarat de ce scriu...

Uneori las oamenii ce ma inconjoara cu dragoste cu propozitia neterminata pe buze si fug sa scriu...desi detest sa scriu!

Si ca actor si ca regizor detestam sa scriu. Acum simt asta din plin operatorii, producatorii si clientii cu care colaborez...Ei vor "draft-uri", "opis-uri", si planuri de filmare cu scenarii nascute din brainstorming-uri tumultoase. Eu le spun si apoi le repet calm totul in nopti si nopti...pana cand cedeaza si totul se poate face. Altfel am scris suficiente scenarii, draft-uri de emisuni, de spectacole, de evenimente...Visez la ziua cand voi avea un asistent adevarat, care istet sa le zvarle la cos ca fiind desuete sau iesite din moda si sa arhiveze doar filmele, spectacolele, emisiunile sau evenimentele realizate...

Scriu si pentru ca am fost educat sa scriu. La facultatea de Actori, Maestrul Radulescu ne cerea sa avem un caiet de Actor. Acolo trebuia sa scriem tot ce se intampla. De la exercitiile pe care le invatam, pana la programul ce trebuie sa il aibe un Actor. De la starile prin care trecem, lucrurile care ni se intampla, emotiile ce le parcurgem, pana la...viata noastra. Devenea un jurnal apoi. Cu timpul ceva atat de intim si de apropiat incat la unii devenea Crez.

Iar el devine Lupta. Si Maia si Puric si Piersic si...mai toti cei care am trecut prin mana Maestrului Dem Radulescu au avut Caiet de Actor...

Scriu pentru ca alaturi de Maestrul Dem Radulescu, din prima clipa cand mi-a intins mana zambind, pana in ultima zi cand i-am vegheat sicriul, caci doar moartea ne-a putut separa, niciodata despartii, am fost Actor. Asa am fost tratat. Si nu numai eu. Toti elevii dansului. De aceia ne-au si urat atat de tare...mai toti

"Generatia asteptata" ne-au strigat unii...Habar n-am. Nu cred in titluri sau in "patalamale". Ce este cert pana acum...Generatia mea - 1998 este ultima generatie de Actori condusa de Maestrul Dem Radulescu. Restul e viata.

Scriu acum, cand tocmai am parasit conversatia cu dragul de Cata in care planuiam o noua investitie pentru micuta mea firma de productie. Incercand sa il fac sa uite de urat...i-am trimis pe genialul Zamfir acompaniat magistral de trupa Phoenix intr-un unic si irepetabil concert in care dintr-o sala plina ochi de rockeri, nu se aude nici musca. Momentele in care "sala misca" cum spun tehnicii din teatru le simti doar cand "durii" aplauda dupa fiecare solo a lui Zamfir, Manni, sau Covaci cei care au readus in constiinta publicului "Balada" lui Ciprian Porumbescu, piesa in care cred ca regasesti tot chinul Neamului Romanesc...

Scriu pentru ca e ziua mea. E ziua mea de ceva timp...si scriu si pentru ea. Astazi Crestinii - Ortodoxi praznuiesc pe sfintul Victor. Care a fost un mucenic. Adica unul ce a fost ucis pentru ideile ce ii strabateau constiinta. Alaturi de sfantul Mucenic Victor, serbam si pe Sfintii Mucenici Mina, Vichentie si pe sfanta Mucenita Stefanida, alaturi de Cuviosul Teodor Studitul.

Scriu uneori ca sa imi opresc lacrimile. Caci am mai invatat ceva...

orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune....