40
de soldaţi creştini, au refuzat să se închine idolilor păgâni. Siliţi
de guvernator, au fost
întemniţaţi timp de 8 zile şi bătuţi cu pietre. Apoi, cum se întamplă de obicei, au încercat să îi cumpere... Păstrându-şi credinţa, au fost condamnaţi la moarte. Prin îngheţare. În lacul Sevastiei.
Unul
din cei 40 de soldaţi a cedat. A ieşit din lac, a murit pe loc. Altul, s-a grăbit să îi ia locul.
Gheaţa s-a topit şi apa s-a
încălzit. Dimineaţa au fost scoşi vii din apă. Le-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Rămaşiţele lor au fost arse. Cenuşa a fost aruncată în lac...
Unora dintre noi
ne-a rămas bucuria de a avea trecut. De a avea pentru ce să luptăm şi
ce să apărăm. Bucuria că nu suntem dezorientaţi. Că nu suntem haos. Sau
laşi. Sau puşi pe fugă....
Toţi simţim frica. Unii ne-o asumam şi trăim cu
ea, transformând-o cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste în trezvire. Apoi continuăm să luptăm.
Împreună
astăzi, prin dragostea lui Dumnezeu, mâncăm "mucenicii" preparaţi de Mame
şi de Bunici. Încheiem cu babele, capricioasele zile ale iernii şi ne
pregătim să întâmpinăm moşii, zilele calde ale primăverii.
Uneori mai facem un foc pe creste, aşa ca odinioară... Cineva îl va vedea, cineva ne va auzi.
Vom fi împreună !
