La ceas de taina cu domnul Lazar

Orice intalnire cu maestrul Dinu Lăzar este pentru mine o mare bucurie ! La ceas de seara in cocheta cafenea a fotografiei bucurestene am impartasit despre munte, vremuri frumoase, camere foto si viata, alaturi de domnul Lucian Pârvulescu arhitect si scenograf si domnul inginer Silviu Manciulea, impatimit montaniard si posesorul unei colectii senzationale de fotografii superbe.

Am gasit ragaz de a pomeni memoria maestrului Emilian Cristea, amintiri frumose si irepetabile despre agentia de turism B.T.T. povesti de viata cu oameni inimosi, seri cu diapozitive si vise implinite.

Ar fi multe de spus despre cat de necesare sunt schimburile de idei reale, solide, faţă către faţă, câte poţi învaţa doar ascultand linistit cu un strop  de ceai in fata si putina rabdare de la acesti oameni... Sunt un fericit !

Multumesc pentru inca o seara faina maestre Dinu ! 

  Fotografie realizata de Dinu Lazăr

V de la Victorie

In taina cu padurea ce a inceput sa prinda viata, ma despart pentru o vreme de schiurile ce m-au purtat in iarna aceasta pe vaile Bucegilor.

Un V de la Victorie conturat pe zapada ce ne paraseste curand, dupa ani de anchilozare si depresii fulminante ce mi-au daruit trei diagnostice dure. 

Dar cum toate sunt date omului spre cunoastere, nadajduiesc ca eforturile pe care le intreprind, sustinut puternic de o mana de oameni dragi si absolut unici, sa fie de folos in noul drum pe care il am de parcurs.

Fara Elena, Maria, doctorul Remus Glogojeanu, instructorul Valentin Radu, antrenorul Ionut Andrei si profesorul Sorin Gatea nu as fi ajuns aici.

Continui sa le multumesc cu recunostiinta !

Nissan la intretaierea drumurilor

Sau un cadou nesperat...

Inca odata am inteles astazi ce inseamna vietuirea la o intretaiere de drumuri...

La marginea civilizatiei nu este deloc o forma de jignire adresata romanilor. Noi chiar asa traim, la margine. Traim in suburbia civilizatiei si nu pentru ca ne-a exilat aici cineva... Aici ne dorim cu ardoare sa traim, sa ne manifestam si o facem in toata plenitudinea fortei noastre creatoare. Nu ocolim nimic din ceea ce ne tine stransi, pe viata, in gri, in urat si in distrugere... Mila ca si admiratia apar numai sub forma unor like-uri impersonale pe retele de socializare... Iar astea numai daca exista un minim interes.

Dar asta o stim deja cu totii. Cand si cum vom scoate gunoiul afara si cum vom reincepe sa traim cu adevarat, ramane deocamdata doar o intrebare pe blogul unui actor cvasinecunoscut...

E martie, e primavara, soarele incepe sa ne dezmorteasca placut. De cateva zile am implinit o varsta serioasa, adica una de care incepi sa tii cont ! Nativii din zodia mea au fost daruiti cu pacostea unei premonitiei peste medie asa ca adulmecam fara graba sau preocupare deosebita noul eveniment. Care nu s-a lasat deloc asteptat...

Parcare de magazine si de firme straine, in plina zi. Deloc plina, flancata de camere video si agenti de paza la tot pasul, locuri marcate si reguli afisate, totul de forma si montat stralucit pentru prosti ca mine care naivi parcheaza masina 15 minute pentru a isi face cumparaturile...

Rezultatul este simplu. 

Masina nou-nouta, necesara, dorita, visata si cumparata la supra-pret din reprezentanta ca deh... ai vrut masina noua... nici 3000 de km la bord parcursi, zgariata agresiv si cu dorinta nebuna de a face rau prin toate straturile de lac si chit, pana la tabla !

Inutil de spus ca nici 3 rate nu am apucat sa platim la leasing, inutil de spus ca de acum incepe un balamuc dezastruos intre mine, compania de asigurari, service-ul firmei, compania de leasing si tot felul de domnisoare absolvente de facultate privata pe post de "consilier" care vor face tot ce le sta in putinta ca acest  moment sa marcheze cum se cuvine calitatea analizelor mele de sange de luna viitoare...

Iti multumesc frate drag pentru ca m-ai ajutat si astazi pentru ca inca odata sa inteleg diferentele ce ne separa ireconciliabil de cei care si-au facut curat, ordine, aruncand demult gunoiul care isi cere dreptul sau aici sau la orice intretaiere de drumuri trista si pustitoare...

O clipa

Am inchis o clipa ochii si-am clipit revazand anii in care ma agatam de rucsacul Mamei pe potecile catre creasta Fagarasului...

Am inchis ochii si am mai clipit odata, era frig si imi inghetau mainile pe legaturile kandahar de pe schiurile rosii "Triumf" ale Tatei care ma incuraja sa cobor poteca inzapezita din Valea Alba a Bucegilor...

Am mai clipit odata cat patruzeci si ceva de ani ca sa pot sa nu uit toate cate am sa ii spun puiului meu care ma urmeaza pe poteca fara sfarsit...

Am clipit o clipa, acum, bucuros ca am strabatut toate cate mi-au fost dat...

Si nu am uitat niciodata sa multumesc pentru toate clipele ce mi-au daruit aceasta

clipa...

Vali, monitorul meu

Pentru ca este un adevarat om al muntelui, un profesionist si un impatimit al sportului, pentru ca iubeste oamenii si copiii in special, pentru ca nu se multumeste cu putin si are indrazneala de a reusi acolo unde multi merg pe principiul "lasa ca merge si asa", pentru credinta lui dovedita in fapte nu in vorbe sau marketing  iscusit, pentru devotamentul sau si o prietenie rara ce ne uneste de multi ani, pentru calitatiile pedagogice si zambetul sau ce alunga norii, pentru toate acestea si inca cateva ce nu pot fi rostite decat in ceas de taina, am urcat din nou munti pentru a il regasi pe tanarul meu prieten Valentin Radu.

Monitor de exceptie in ski, snowboard si mountain bike, instructor autorizat si membru in Asociatia Montorilor Profesionisti de Schi din Romania,  licentiat in studii economice, Valentin Radu este pe punctul de a deschide propria scoala de educatie montana si activitati turistice impreuna cu fratele sau Theodor Radu multiplu campion national de sanie si participant la Jocurile Olimice de iarna 2014.

Oamenii muntelui sunt speciali. Au o educatie fina, rabdarea si spiritul lor viu ii face sa emane o energie fantastica. Adulmeca aerul, fac prognoze exacte si...nu numai despre starea vremii... Depasesc agresivitatea si prostia asternandu-si un zambet larg pe fata te incurajeaza, fiind mereu acolo unde este nevoie de ei!

Valentin te va ajuta cu siguranta in orice situatie vei avea nevoie de el. Muntele este casa sa iar vantul de creasta il va duce cu siguranta acolo unde ii este harazit sa daruiasca munca, credinta si dragostea sa iar eu voi continua sa spun precum toti copiii de pe partie care il cunosc si iubesc:

 Vali este monitorul meu !