Dumnezeu sa il ierte

L-a barbierit o tiganca priceputa dupa ce-l imbarcasera cu costumul negru cumparat pe cativa lei cu o zi in urma. In picioare i-au pus ciorapi albi. Nu se gandea nimeni ca se vor zari de sub pantalonii negri si oricum nu mai conta...

Pantofii negrii din guma ieftina iti sareau in ochi de sub voalul alb ca de perdea. Palarie nu i-au pus...

Lumea intreba mereu cate ceva. Ba ca... de ce ?  Ba ca... cum ? Dar nimeni nu raspundea. Ce era de facut se face repede si in tacere.

Au aprins lumanari. Lumanarile sunt facute din ceara. Ca niste tuburi care au la mijloc un fitil. Adica un fir de bumbac alb. Ele sunt galbene si ard putin, insa lumineaza.

S-au strans multi. Si de aia si de aia. A venit popa, diaconul si mai tarziu candelereasa cea suie si deselata care pute a gaz. Fiecare a aprins o lumanare de la chibritul candeleresei iar ea le-a pupat mana. La amandoi. S-a asezat mai in fata, mai aproape.

Tiganca l-a stropit cu spirt indoit cu apa pe obraji. L-a sters cu un prosop curat. L-a mangaiat si a cerut suta de lei. A facut apoi o cruce mare, pana in pamant. Si a plecat razand.

Unii au inceput sa bea. Altii injurau si jurau razbunare. Doi l-au asezat, incet, cu capul catre usa. Popa a inceput sa cante. Femeile au aprins tamaia si norii au cuprins totul. Undeva departe se vedea un om si un cal. Tamaia sfaraia si alunga mirosul florilor ce il cuprindeau incet.

Zgomotul lingurilor de lemn lovite de cani si farfurii acompania dangatul spart al clopotului din poarta tras de copii. Se atarnau de sfoara lunga si zburau catre cer. Un dangat, un copil. Dar nimeni nu auzea.

Tiganii spargeau seminte atarnati de caruciorul paradit cu roti de cauciuc. Ocheau cate o femeie, se scarpinau intre picioare si scuipau. Le ramanea mai mereu cate o coaja pe buza de jos cand isi dezveleau gingiile vinete. Unul aducea lopeti si harlete. Era descheiat pana la brau si cand mergea salopeta se umfla de aer.

Omul si calul au plecat cand au aparut pasarile. Un stol a trecut deasupra noastra aranjat in "V". Una dintre pasari s-a pierdut obosita de card si a cazut. Restul au croncanit si au pastrat formatia. 

Se insera. Departe soarele se stingea intr-un foc nemaivazut.

Au mai venit apoi cativa, s-au mai strans si norii se rispeau. Dar nu a durat decat o clipa...

Cand a zis popa "Dumnezeu sa il ierte ! ".  Am raspuns cu totii:

Dumnezeu sa il ierte !

Manastirea din munti

Manastirea Sinaia ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino intr-un tur virtual sustinut exceptional de vocea Ieromonahului Mihail Harbuzaru

Ramas bun Sobi !

Am incercat atunci cand credeam ca se mai poate face ceva alaturi de cativa colegi de breasla, sa ajut. Am scris aici cate ceva din anii frumosi in care ne-am intalnit. M-am rugat si am sperat ca vom reusi insa... saltul acesta nu ne-a fost ingaduit.

Sunt dezorientat si mahnit tare... Nu pot sa adun cuvintele. Este greu si va fi greu mult timp de aici incolo...

Condoleante familiei...Dumnezeu sa il ierte si sa il aseze in Ceata Dreptilor...

Multumesc, multumesc pentru tot Sobi !

Sa ai grija de cel bun din tine

Odata inceputa nu ai cum sa o mai lasi din mana. Practic te cheama daca ai incerca sa ii scap farmecului si duiosiei cu care este scrisa...

"Sa ai grija de cel bun din tine - Amintiri" cartea scrisa de marele actor Valentin Uritescu aflat de multi ani intr-o nedreapta lupta pentru supravietuire, te va purta cu gingasie in fata omului Valentin Uritescu.

Vei descoperi rand pe rand satul "Vinerea", locul numit "Piatra Fetei", anii petrecuti in Balta Brailei dar si intalnirea cu lichelele ce paraziteaza longeviv viata unui actor...

Scrisa doar cu deget pe masina de scris dar cu mult suflet si o sinceritate ce te va uimi aceasta a doua carte daruita lumii de un maestru al Artei Spectacolului, te va apropia, fie si cu un pas, de autentic, valoare si credinta !

"Tot ce n-am putut cuprinde până acum, întâmplări şi poveşti din viaţa mea, le veţi găsi spuse, cu sinceritate totală, în cele două volume de memorii pe care le pregătesc. Şi destule n-au să fie prea roz, ba altele dure şi grele, pe care puţini oameni le pot aşterne pe hârtie. Cum altfel voi putea ajuta şi pe alţii să lupte aşa cum am făcut eu pentru a le învinge? Toate suferinţele şi bucuriile vieţii mele vor fi acolo, în aceste volume ce sper să apară chiar dacă moşii şi strămoşii mei - ţărani mari! - se vor întoarce acolo, în groapă. M-am pricopsit cu neruşinarea asta de a spune tot. Da, sunt un histrion nenorocit, în urma căruia poţi scuipa sau te poţi mira cum de-l mai poate îndura bunul Dumnezeu."

Valentin Uritescu

Bobu

A murit E.B. mana dreapta a lui C. Nu le voi scrie numele. Ar insemna sa ii pomenesc si nu vreau.

Cuvantul inseamna viata. Iar viata celor de teapa procurorului E.B. sunt erori si traume pentru semenii lor. Omul cel mai asigniat fostului regim ce ne-a potcovit cu aceasta democratie unica, trebuia sa plece singur, smerit si regretandu-si nemerniciile.

Media il pomeneste in necroloage reluate la intervale egale cu pulsatia chinuitilor din puscariile create de teroarea de la rasarit...

Nimic despre ei...

Si nu pentru ca nu au voie. Nu din cauza unor represalii ulterioare, nu cenzura ii opreste, nici raitingul...

Pentru ca au uitat...

Pentru ei, Romania exista doar de la prima atestare a patricilor becalizati...

Sa le fie tarana usoara si bunul Dumnezeu sa le daruiasca pace acolo unde suflete celor ca E.B. si alti facatori de "viata noua" nu vor ajunge niciodata...

Amin!