joi, 21 august 2014

Dumnezeu sa il ierte


L-a barbierit o tiganca priceputa dupa ce-l imbarcasera cu costumul negru cumparat pe cativa lei cu o zi in urma. In picioare i-au pus ciorapi albi. Nu se gandea nimeni ca se vor zari de sub pantalonii negri si oricum nu mai conta...

Pantofii negrii din guma ieftina iti sareau in ochi de sub voalul alb ca de perdea. Palarie nu i-au pus...

Lumea intreba mereu cate ceva. Ba ca... de ce ?  Ba ca... cum ? Dar nimeni nu raspundea. Ce era de facut se face repede si in tacere.

Au aprins lumanari. Lumanarile sunt facute din ceara. Ca niste tuburi care au la mijloc un fitil. Adica un fir de bumbac alb. Ele sunt galbene si ard putin, insa lumineaza.

S-au strans multi. Si de aia si de aia. A venit popa, diaconul si mai tarziu candelereasa cea suie si deselata care pute a gaz. Fiecare a aprins o lumanare de la chibritul candeleresei iar ea le-a pupat mana. La amandoi. S-a asezat mai in fata, mai aproape.

Tiganca l-a stropit cu spirt indoit cu apa pe obraji. L-a sters cu un prosop curat. L-a mangaiat si a cerut suta de lei. A facut apoi o cruce mare, pana in pamant. Si a plecat razand.

Unii au inceput sa bea. Altii injurau si jurau razbunare. Doi l-au asezat, incet, cu capul catre usa. Popa a inceput sa cante. Femeile au aprins tamaia si norii au cuprins totul. Undeva departe se vedea un om si un cal. Tamaia sfaraia si alunga mirosul florilor ce il cuprindeau incet.

Zgomotul lingurilor de lemn lovite de cani si farfurii acompania dangatul spart al clopotului din poarta tras de copii. Se atarnau de sfoara lunga si zburau catre cer. Un dangat, un copil. Dar nimeni nu auzea.

Tiganii spargeau seminte atarnati de caruciorul paradit cu roti de cauciuc. Ocheau cate o femeie, se scarpinau intre picioare si scuipau. Le ramanea mai mereu cate o coaja pe buza de jos cand isi dezveleau gingiile vinete. Unul aducea lopeti si harlete. Era descheiat pana la brau si cand mergea salopeta se umfla de aer.

Omul si calul au plecat cand au aparut pasarile. Un stol a trecut deasupra noastra aranjat in "V". Una dintre pasari s-a pierdut obosita de card si a cazut. Restul au croncanit si au pastrat formatia. 

Se insera. Departe soarele se stingea intr-un foc nemaivazut.

Au mai venit apoi cativa, s-au mai strans si norii se rispeau. Dar nu a durat decat o clipa...

Cand a zis popa "Dumnezeu sa il ierte ! ".  Am raspuns cu totii:

Dumnezeu sa il ierte !