Aripi intinse

Nu exista batranete. Exista numai tinerete, numai forta, numai zbor. Astia sunt anii  pe care i-a facut Dumnezeu asa, dupa socotelile Lui.

Dar, oricare ar fi varsta, nu exista nici un motiv sa nu tii aripile intinse. O tinerete, daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie.

Si daca exista o nuanta de batranete la tinerete va exista si tinerete la batranete.

Cu dor de Adrian

Intr-o miercuri din anul 2008 am inceput sa public pe acest spatiu. Primul meu articol a fost despre un actor remarcabil. Puteti citi aici articolul. Actorul se numeste Adrian Pintea. Spun inca se numeste pentru ca despre actori nu poti spune nimic la trecut. Arta lor sparge asa zisele granite dintre viata si moarte.

Au trecut cativa ani, eu am continuat sa scriu. Am dezvoltat dincolo de propria mea persoana acest spatiu, am povestit multe si voi incerca sa continui. Dar acum cand pomenesc despre Adrian si odata cu el de toti marii actori mult prea de timpuriu plecati, nu pot sa inteleg cum este posibil ca din atatea generatii de studenti, atatia colegi, regizori, scenografi, realizatori, directori de teatre sau oameni simpli din public, nimeni, dar absolut nimeni in afara de iubita lui sotie Lavinia Pintea Tatomir si actrita Oana Pellea... nimeni nu a evocat public sau privat macar un strop din munca si creatia acestui actor.

Adrian a fost varful generatiei sale. Aparent razratit, era un om bland, meditativ, extrem de cultivat si de dedicat Artei Actorului. Gasiti momente remarcabile in orice personaj pe care l-a adus in fata publicului. El a fost mereu un deschizator de drumuri. A reusit sa treaca de la teatru la film fara nici o problema si mai apoi la film strain, reusind sa ajunga pe platourile unde turnau "greii" fara nici un complex.

Daca lui, amintirea i se poate sterge atat de usor, daca lui, celui mai iubit dintre "furiosii" teatrului si filmului, aceasta farsa i s-a transformat in realitate, inseamna ca ne apropiem de final...

Si nu unul fastuos, implinit ci trist si apatic... pierdut undeva departe, departe de noi...

Fotografie preluata de aici

Like

Mult vanatul "Like" de pe celebra platforma de socializare nu are grade de comparatie. Nu poti spune mai "Like", foarte "Like" sau cel mai "Like"

"Like" este impersonal. El nu emite emotii, nuante, nici macar ironie sau subtilitati de comunicare.

"Like" isi arata imediat limitele in cazul in care folosesti platforma chiar in zona pentru care "chipurile" a fost produsa. Ce comunicare e aia in care un user oarecare posteaza un anunt de genul: " Astazi a disparut dintre noi..." si tu ce faci dai "LIke" ? Adica: Ma bucur ca a disparut ? Sau: Ma bucur ca ai postat acest gand ?

"Like" este un fel de "vazut" de felul celui pe care il postau profesorii pe temele facute acasa. Adica am vazut ca ai postat si ...cam atat !

Cu cat mai multe "Like" cu atat mai multi fani pe pagina, nu ? Glorie efemera si praf in ochi pentru cine nu stie de fapt ce se intampla in momentul in care depasesti o anumita suma de fani.

Goana dupa "Like" te va transforma in contribuabil in celebra platforma care parsiv te ademeneste cu celebrul slogan: "Este gratuit si asa va fi intotdeauna" pentru ca atunci cand sari pragul de zeci de mii de fani ai nimerit naiv in colimatorul "creierului". Hai sa ii spunem "creier" desi e doar o simpla negustorie antica... De ce ? Banal de simplu...!

Gigantul social de networking forteaza brandurile (paginile) si utilizatorii sa plateasca pentru postari pentru a le face vizibile tuturor "fanilor si "prietenilor" ! Exista un algoritm - EdgeRank - care determina ce mesaje apar in campul tau iar el a fost modificat fara "tam-tam" cand bijnitareala a atins cote bune de popularitate astfel incat doar 15-20 % din "fanii" sau "prietenii" unei pagini vor vedea ce publici pe Facebook...

Acestia sunt alesi aleator, iar restul de 85 - 90 % iti pot  urmari activitatea numai accesand regulat profilul sau pagina ta. Daca nu platesti esti dat disparut... Te-ai intrebat vreodata de ce la orice banala postare personala iti apare imediat recomandarea "promte" ? Sigur ca nu... Te-ai grabit doar sa pui cat mai multe fotografii cu copilul tau, vacanta de la tara si bineinteles sa ai in lista de "prieteni" macar un V.I.P....cat de mic...

"Like" este o alta arma fatala menita sa lucreze in timp, tacuta si rabdatoare ca orice arma din rastelul ce a fost pregatit atent dar malefic, bietilor naivi dornici de o... cura de comunicare.

LIKE ?

Timpul datoriilor

Este belicos sa te bati cu pumnul in piept cand produci Logane din plastic sa vrei sa pui semnul de egalitate cu neamtul care creeaza cu succes 7-8 marci imbatabile oriunde. Este de prost gust sa vorbesti despre traditii, cultura si educatie si tu sa scuipi la seminte incaltat in slapi... Este mincinos sa vorbesti despre reactie, atentie, protectie, simt civic, societate, cand tu accepti sa fi calcat in picioare, cu degete adanc bagate in urechi, cu masti de deznadejde pe fata ca nu cumva sa auzi sau sa vezi vuietul vecinului tau, maghiar, turc, bulgar, sarb sau grec care lupta inca pentu a sta in picioare.

Ne-a intrat apa in casa si noi dam interviuri. Nu este nici un blestem. Nu este nici o vrjitorie. Noi nu realizam ca apa este in casa pentru ca aceasta nu mai este o casa... Naivitatea de a deschide in plin vifor usa de la stana ne-a secerat viitorul. Lupii erau flamanzi si s-au dovedit nemilosi.

De ce ?

Pentru ca se temeau de noi... Cineva din neamul nostru, candva, i-a pus cu botul pe labe si ei nu au uitat.

Pentru ca unele lucruri sunt date spre a nu fi uitate niciodata.

Acum este vremea sa platim si...

sa disparem...

In ce tara va dati copiii ?

Sunt intr-o continua mirare. Dar nu de aia buna... de aia de te lasa in... "3 litere", vorba lui taica-miu, de nu te mai scoli decat cu macaraua... Bai fratilor de aveti copii la scoala...mai romani cu capul pe umeri...ce doamne iarta-ma facem ?

Ce se intampla in scoala romaneasca ??? In special in ciclul primar este o imbecilizare in masa ! Totul este bazat pe "alternativ", pe "sistem european", pe "apropiere", pe "familiarizare"... si sarmanul copil se uita la tine cand il intrebi de subiect si predicat ca mine la Iliescu cand aducea minerii sa ne sadeasca flori pe piept...

Nu sunt un parinte aerian insusi prin faptul ca am nevasta profesor si doua cumnate invatatoare, basca soacra-mea si cu mine care am predat la tinerete in diverse medii de invatamant... Merg la toate sedintele, fac teme in fiecare zi....bai dar ce gasesc in caiete ma ia durerea de cap...

Copiii sunt invatati sa scrie pe carti !!! In loc de cuvinte sunt folosite desene !!! Invatatoarele, caci am cerut si am asistat la ore de curs in ciclul primar, vorbesc copiilor care sunt vii, dornici, curati, ca unor alienati psihic !!! Tonul folosit are impostatii de meditatie zen, vorbit incet, rar cu pauzeee lungi, complet nejustificate, cu privire lungaaaa bovina, fara intonatie, fara accente...totul tern...fad...sterp...

Am plimbat copilul in 2 scoli...! Nimic... ! Am fost in clase, am intrat in contact cu alti profesori/invatatori...: "Da, mare dreptate aveti...dar banii sunt putini si punem accent doar pe munca acasa. Aici suntem supraaglomerati..."

Si sigur ca au dreptate. Eu in mediul universitar, ca preparator puteam lucra cu maxim 10 studenti. Facultatea imi baga pe gat inca 5... "Ca sa intelegeti si voi ceva din salariu". Ei bine, un invatator are 28-30 de copii intr-o clasa !!!

Dezastru si haos... Am nimerit in clasa I la Scoala Generala nr. 3 din sectorul 1 la o clasa plina numai de copii de tigani si de "copii cu probleme" Adica usor retard, accidentati grav...samd. Nu am nimic cu nici o categorie si o dovedesc oricui caci am lucrat ani de zile in spital sau in colective unde erau tigani. Sunt nascut si crescut in mahalaua Grivitei, am fost si taximetrist la Gara de Nord ca sa ma pot intretine in Facultatea de Teatru...INSA sa pui NUMAI copii din categoria "defavorizati" la un loc se numeste RASISM !!!

Oriunde pe pamant legea spune ca acesti copii trebuie sa fie distribuiti in clase cu copii fara probleme pentru a se putea incerca integrarea mai usor !

Ca ei nu se pot integra niciodata este alta mancare de peste ! Nu va puteti inchipui cum a mers clasa I la scoala administrata de unul dintre cei mai incompetenti directori de scoala pe care i-am intalnit...!!! Nici un cadru didactic nu dorea sa preia acea clasa !!! Director...unul pe nume "Ghita" ...personaj de tragica amintire pentru mine, incapabil sa ureze macar un bun venit coerent scolarilor in prima zi de scoala... Condus tot timpul de secretare... milog, strivit, adus de umeri de prea multele poveri purtate ani de zile... obliga cate un suplinitor, ba cu cate o amenintare, ba cu cate o fluturare de contract, sa vina 2-3 saptamani sa conduca orele...

Sa mai spun ca tot din Scoala Generala Nr. 3 (pe care si eu si tatal meu am absolvit-o si careia ii purtam o amintire calda pentru dascalii adevarati pe care am avut norocul sa-i avem) din PRIMA TABARA organizata de....iart-o Doamne si opreste-o sa mai schilodeasca copii nevinovati, am fost nevoiti sa ne luam copilul accidentat - vezi articol aici, dintr-un jeg de locatie - vezi articol aici !

Stiu...! Nu ii pasa nimanui.

Stiu...! Ma bat cu morile de vant ! Sistemul nu se va schimba decat dupa  inca o eruptie majora ! Au tinut sa ma informeze toti... de la paznicii care au montat camere de luat vederi in fiecare clasa fara acordul parintilor, invatatoarele care au un salariu de 250-300 Euro/luna la un program zilnic de 6-7 ore, la directorii care dau neputinciosi din umeri si care isi redirectioneaza elevii in propriile "after-school" unde parintii sparg bani grei, ba chiar cativa inspectori imbracati in costume "Versace" din Ministerul Educatiei unde am fost cu jalba in protap si care extrem de iritati au notat "sesizarile" transmitandu-mi subtil ca daca vreau scoala adevarata sa procedez ca toti oamenii "seriosi": "Afara sa il duceti, asa am facut si eu ca aici nu mai este nimic de facut !"

Stiu...! Va doare in cot, ba chiar nici acolo. Nu este nici un bai pentru ca stiu si am fost antrenat sa supravietuiesc. Dincolo de toate exista Divinitatea care le oranduieste subtil pe toate dar am si o biblioteca, carti, manuale si un imens dar: Dragostea !

Insa cand izbiti cu adevarat de realitate veti incepe sa intelegeti ce usor, zilnic, inchidem ochii la fiecare faradelege...

Ce nu stiu... Voi, in ce tara va dati copilul ?

PS: Asigur pe cei vizati sau pe cei care se regasesc in acest articol, ca sustin cu probe cele afirmate mai sus .