Cine sunt ei ?

şi impostura, manipularea continuă...

72 de ani de umilinţă.

Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru cunoscut ca Basarabia şi din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus de patru zile, România era ameninţată cu războiul.

Românii au cedat şi aşa a apărut nelegiurea numită RSS Moldovenească, astăzi un alt "stat independent..."

Că chiar rezistă

În plin an "dedicat lui Caragiale" nu poţi spune că suntem în afara personajelor create de dramaturg nici măcăr cu o literă...De la alegeri alese la suiciduri graţioase, de la dive televizioniste la personaje cheie ...ce mai...întreaga republică dacă a reuşit să construiască ceva măreţ aceasta este ! Lumea lui Caragiale, atmosfera fantastică ce răzbate din fiecare ungher al pătimaşilor fii ai Vrâncioaiei din care nu suntem sortiţi să ieşim prea lesne...

Deschide teve-ul şi te cruceşti...

printre altele şi "fără nici o preparaţie":

Ea: "Moderatoare", amantă  celebră, mai nou autoare de cărţi şi regizor...plimbată pe la Monaco.

El: Coafor sau frizer, vizual către gay, pe post de veşnic invitat...

Dialog:

"E fantastic...cum reuşeşte şi...în cât timp, şi...în ce fel să mă facă...nici nu îmi vine să cred..."

"Spune-mi iubitule cum ? Cum reuşeşti tu să mă faci creaţă ? Şi cum rezistă ? Căci vreau să vă spun dragii mei (către sărmanii aplaudaci) că chiar rezistă !" 

Nu zic mai zic nimic căci nu îmi mai pot închipui o perioadă ca aceea când erau invitaţi (şi plătiţi) actori să filmeze, scenete regizate serios, în decoruri frumoase, cu costume unul şi unul...

Despre onoare şi prim miniştrii.

Şi pentru că merită din plin am cules povestea asta de la prietenul Alexandru Munteanu şi o reiau aici nu atât pentru cei ce mă vizitează din când în când ci mai ales pentru cei ce vor veni şi nu vor mai avea acces la memoria faptelor.

"Constantin Argetoianu şi Iuliu Maniu. Doi prim-miniştri care au fost condamnaţi parcă mai pe nedrept ca Adrian Năstase. Iar arestarea lor nu avem informaţii să se fi făcut cu presă, tam-tam, întrebări retorice sau griji deosebite faţă de inculpaţi ale ministrului de interne de la acea vreme. Vuietul presei avea altă culoare şi altă semnificaţie. Familiile lor nu au rămas în posesia niciunei averi, deşi acestea erau şi mult mai mici decât cea a ultimului premier arestat, şi obţinute de generaţii de înaintaşi, iar culpa lor nu era nici măcar în faţa justiţiei anilor 50 una legată direct de acumularea acestora. Alături de cei doi, sute de alte mari personalităţi care niciodată nu s-ar fi gândit că pot ajunge în spatele gratiilor au luat în toiul nopţii calea închisorilor. A, un amănunt: durata pedepsei era una necunoscută, de regulă la persoanele reprezentative condamnarea fiind pe viaţă. Nu exista nici recurs în anulare, nici CEDO, nici graţiere. Televizoarele încă nu erau instalate în celulele Sighetului, nici mobilele nu aveau încă semnal în Bălţile Dunării. Cei rămaşi acasă, soţii obligate să divorţeze şi copii daţi afară din şcoli (care nu erau în Elveţia), numărau la propriu ouă; să le ajungă până la următoarea vânzare a unei cărţi scăpate la percheziţii. După ani de schingiuiri fizice şi torturi psihice greu de imaginat, doctorul Simionescu a cedat şi s-a aruncat în gardul de sârmă ghimpată al lagărului de la Peninsula. Din casele arestaţilor însă, chiar dacă nu aveau termopane, nu s-a auzit în anii 50 nici o împuşcătură."

Pui de lei.

Când încep foştii premieri să şi-o tragă în freză în direct pe toate teve-urile treaba e cam clară pentru cine a mai trecut odată pe alee...