La Scena.

Diseară vom juca pe scena Teatrului Arca din Bucureşti de la orele 20.00.

Tragos - Tulcea

Câte ceva de prin Festivalul "TRAGOS" de la Tulcea, care ne-a răsplătit cu bucurie şi clipe tare faine. Mulţumesc lui Adrian Berinde, Gabriel Martin - Compania SBAROC, Liviu Petcu şi Nelu Serghei - Teatrul Jean Bart - Tulcea, pentru toate eforturile, suportul şi dăruirea lor.

Acasă.

Am terminat spectacolul şi o surpriză extraordinară avea să mă întâmpine la ieşirea din scenă. Am strâns totul şi ne-am dus către hotel. Dar nu ne puteam încă desprinde aşa că am pornit pe faleza Dunării. Ne-am jucat, am râs enorm cocoţându-ne echilibristic pe parâmele vapoarelor ce se legănau uşor şi am fugit către camere mânaţi de la spate de o ploaie rece.

Dimineaţa, cumpărături din târg, am găsit şorici bun şi caşcaval afumat şi tot pe ploaie am părăsit Tulcea. Miercuri vom fi în Bucureşti la Teatrul Arca - La Scena, apoi vom mai vedea ce va mai fi cu "Eu, Câinele". Avem un spectacol bun cu care ne putem prezenta oriunde, am devenit o echipă şi poate asta este cel mai important.

Sper să am energia de a termina şi înregistrările primului disc cu "CEATA lu' VURTEJANU" şi cine ştie poate voi găsi şi instrumentiştii necesari susţinerii acestui proiect live, aşa cum o fac de peste 10 ani. Până atunci facem bastonaşe la clasa întâi şi ne trezim greu de tot dimineaţa la ora şase pentru a traversa oraşul gri către şcoală. Cu bucurie şi nădejde în Dumnezeu, mergem mai departe.

Jurnal de Festival.

Am ajuns sanatosi. Am fost intampinati exceptional de organizatorii acestui festival. O echipa tanara de actori si regizori care au reusit sa construiasca un eveniment serios si competitiv. Conditii de cazare si masa ce iti ofera un confort deosebit, un hotel osipitalier pe malul bratului Sulina si un framat general tipic festivalurilor de teatru.

Tulcea, o surpriza placuta si sper o experienta de neuitat. Astazi urcam pe scena de la 18.30 in Sala Studio din Teatrul Jean Bart - capacitate 100 de locuri, dotari excelente, sunet, lumini, culise, cabine, totul pregatit din timp si in amanunt.

Să mă suni să ştiu că eşti bine !

Cobori de pe scenă, preţ de o ţigară îţi tragi sufletul şi apoi începi să împachetezi. Încă ud, încă cald şi tu şi costum, decor, proiectoare...nu e nimic, o să apuci o oră în noapte să îţi calci costumul pentru ca la următorul spectacol să arate frumos. Nu ai garderobieră, nici măcar cabină unde să te machiezi, tehnici de scenă sau maşinişti pentru decor, recuzită, manevre scenotehnice...Dar ai un spectacol grozav care are decor, costume, muzică, recuzită, machiaje, măşti, lumini, sunet, cabluri, afişe, caiet program, bannere...şi o viziune regizorală unică, pe un text fabulos.   

Echipa este mică dar cu dragoste şi bucurie rezolvă toate hibele. Suntem doi actori şi un regizor. Împreună facem totul ca un trunchi comun cu multe crengi ce adăpostesc spectatorul încă dornic de frumos. Gata, maşina este încărcată, putem porni către casă. Conduci cu grijă căci privirea îţi este împăienjenită de lumina proiectorului, de demachiantul ce îţi arde pielea şi de adrenalina ce îţi omoară inima.

Iţi săruţi copilul în somn şi te apuci de spălat costumul încă ud. Este noapte demult.
"- Cum a fost? Aţi avut spectatatori? Cum te simţi ?" 

Nu e timp, trebuie să dormi căci dimineaţă porneşti către spectactolul următor. Adormi pe un capăt de canapea după un pahar de lapte ce îţi curăţă funinginea sufletului. 

"- Costumul este gata, ai periuţa şi schimburi curate în geantă. Nu îţi fă griji pentru noi, mergeţi sănătoşi şi să fie bine! Atât, să mă suni, să ştiu că eşti bine !"