Amânare.

Din cauza condiţiilor atmosferice spectacolul de astăzi 5 decembrie programat să înceapă la orele 16.00 se amână. Voi comunica curând şi noile date!

Prognoze şi onomastici de Moş Nicolae.

Poţi face multe. Enorm de multe, dar în faţa naturii realizezi cât de mic eşti... După ploaia de azi noapte, oraşul gri a devenit întunecat şi sumbru. Stăm cu ochii pe cer, sunăm după prognoze, ne îmbărbătm unii pe alţii şi sperăm din toată inima să putem susţine al doilea spectacol începând cu orele 16.00 pe scena Teatrului Masca din Bucureşti.

Astăzi este ziua colegului Ilie Stoian pe care sperăm să îl sărbătorim aşa cum ne pricepem noi mai bine adică pe scenă, aproape de voi. Este miezul zilei şi totuşi e beznă. Moş Nicolae este pe drum, CEATA porneşte în scurt timp către probele de sunet, nu avem de ce să fim trişti. Dar de un pic de Lumină avem, avem nevoie.

LA MULŢI ANI ILIE! LA MULŢI, MULŢI ANI!

Să ne revedem sănătoşi dragilor!


IMPORTANT!!!
Spectacolul de astăzi 5 decembrie se amână din cauza condiţiilor atmosferice. În scurt timp vă voi comunica data reprogramării lui. Vă mulţumesc!

Îmi apăr visele.

Mă întreabă unii:

"Cum de nu ai rămas profesor în UNATC ?"..."de ce te-ai întors în România ?"..."cum de nu lucrezi în nici un teatru ?"..."de ce când ştii să faci atâtea nu îţi consolidezi compania din punct de vedere comercial ?"..."de ce nu faci politică ?"...

Mă încăpăţânez într-un singur răspuns:

Locul actorului este în faţa publicului. Acolo în linia întâi, unde dispare şi căldura salariului şi amorţeala oferită de vreo catedră universitară. Acolo unde inimă lângă inimă, refaci odată cu singurul tău partener autentic - publicul - POVESTEA.

Nu se poate explica. Nu poţi fi isteţ la replica asta în nici un fel... Am văzut-o la maeştrii ce m-au format. Intervenea o stânjeneală ciudată, un soi de inconfort serios când apărea inevitabiul "de ce..." Suntem vrem, nu vrem, place sau nu, o rasă aparte. Un soi de neam adunat prin misterioase legături complet necunoscute celor din afară. Nici buni şi nici răi. Un fel de oameni ciudaţi, greu de înţeles, ba de cele mai multe ori complet de neînţeles celor care ne categorisesc în câteva cuvinte drept aroganţi, paranoici, plini de ifose şi câte şi mai câte.

Am ales în această perioadă să joc în spaţii necnonvenţionale, în locaţii atipice Artei Spectacolului. Nu este ceva nou, am lucrat ca actor în Trupa pe Butoaie, am lucrat ca producător de evenimente în zeci de spaţii ce aveau cu totul altă destinaţie, dar în fiecare am încercat şi încerc să aplic legile Spectacolului.

De ce cred că este nevoie de spectacol independent ? De ce cred că este nevoie de spectacol itinerant ? De ce cred că actorul modern trebuie să fie un fel de Leonardo da Vinci ? Pentru ca interpretez semnalele. Pentru că una din calităţile necesare unei vieţi în această profesiune este intuiţia. Puterea de a anticipa. În acestă cruciadă împotriva artelor, în această luptă surdă împotriva umanităţii, cred cu tărie că artele nu vor supravieţui aştepând undeva confortabil să sune telefonul salvator. Telefonul nu sună  de mulţi ani. Şi atunci când sună este tot vreun necăjit care are nevoie de poveste, de bucurie şi de forţă, uriaşa forţă a luminii, a speranţei.

Am parcurs cu răbdare toate stadiile necesare formării unui actor. De la simplu figurant până la actor despre care se scriau cronici şi se discuta prin berării. Acum m-am angajat ca simplu soldat fără soldă. Îmi apăr visele.

Cântecul actorului.

De vrei să uiţi noroiul zilei şi clipele ce te-au murit, dacă te-neacă colbul silei şi-n drum nu-i cale de găsit, dacă din verdele pădurii ei ţi-au gonit copacii toţi, urletul necurmat al urii de-ţi frânge inima pe roţi, de-ai obosit să ai un suflet ce nu ţi-e de vreun folos, de crezi că totul e pe dos,

Om bun şi-al meu de-un sânge frate, zâmbeşte, nu privi în spate ci cată-n miezul care eşti ! Doar astfel vei răzbate. Vino cu noi, uneşte-ţi glasul cu menestrelii, şi dă ceasul afar’ din timp ! Iar cântecul ne fie-n veci popasul.

Fotografie de realizată de Cătălin Stelian

Şi a fost prima zi.

CEATA lu' VURTEJANU a primit un cadou minunat din partea domnului Dinu Lazăr căruia îi mulţumesc şi pe această cale. Avem câteva imagini superbe realizate la primul spectacol organizat de Teatrul Masca din turneul pe care trupa l-a început odată cu 1 decembrie 2010.

Mulţumesc cu aceast prilej tuturor celor care s-au oprit din drumul lor pentru a petrece câteva clipe cu noi. Vă aşteptăm pe 5 decembrie pe scena Teatrului Masca din Bucureşti cu  cântece noi şi aceiaşi bucurie în suflete. 

Fotografii realizate de Dinu Lazăr