vineri, 3 decembrie 2010

Cântecul actorului.


De vrei să uiţi noroiul zilei şi clipele ce te-au murit, dacă te-neacă colbul silei şi-n drum nu-i cale de găsit, dacă din verdele pădurii ei ţi-au gonit copacii toţi, urletul necurmat al urii de-ţi frânge inima pe roţi, de-ai obosit să ai un suflet ce nu ţi-e de vreun folos, de crezi că totul e pe dos,

Om bun şi-al meu de-un sânge frate, zâmbeşte, nu privi în spate ci cată-n miezul care eşti ! Doar astfel vei răzbate. Vino cu noi, uneşte-ţi glasul cu menestrelii, şi dă ceasul afar’ din timp ! Iar cântecul ne fie-n veci popasul.

Fotografie de realizată de Cătălin Stelian