Doar vântul să-l poţi asculta.

Nu înjuraţi căci zadarnic e totul!
Negustor de cuvinte nu sunt!
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.

Nu iubesc nici oraşul, nici satul -
Cum de-am trăit, singur nu pot pricepe.
Părăsesc tot ce-a fost. Îmi las barbă
Şi mă duc vagabond printre stepe.

Voi uita şi de cărţi, de poeme,
Şi cu traista în spate umbla-voi hai-hui -
Căci beţivului pierdut în câmpie
Vântul îi cântă mai mult ca oricui.

Voi puţii a ridiche şi ceapă -
Şi voi face pe prostul într-una
Şi cu zgomot sufla-îmi-voi nasul,
Tulburând pacea serii şi luna.

Nu mai vreau nici succese nici slavă,
Vreau doar vântul să-l pot asculta -
Fără asemenea doruri ciudate
N-are rost pe pământ viaţa mea.

Bacovia...Esenin...Alifantis...

Noi dezvăluiri.

De ce caut actori ? Pentru ca împreună să construim un spectacol.

De ce caut asistent (ă) ? Ca să mă ajute în munca cu actorii (să le printeze şi ordoneze textele, să ţină un program şi o evidenţă a repetiţilior, să se ocupe de printuri, studio, arhivă şi PR. Şi poate încă câteva care nu îmi trec acum prin cap)

De ce caut un saitist ? Pentru ca sa construim o platformă web, unde să ne poate găsi (pe noi şi proiectul acesta) orcine doreşte.

De ce caut un grafician ? Pentru ca să facem flayere, afişe, bumpere video şi autocolante. Cred că acum îi spune DTP la treaba asta...

De ce caut un director de producţie sau un partener ? Ca să ducem spectacolul construit împreună cu actorii, asistaţi de...asistent, fotografiaţi de Călin sau poate chiar de Dinu Lazăr şi puşi de grafician pe afişul ce poate fi gasit şi pe situl construit de un IT-ist dibaci, oriunde. În ţară sau străinătate. Restul, cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut singur.

Am construit sala de repetiţii, instalaţii de sunet & lumini, scenotehnică, decor, scenografie, instrumente, catering, transport, parcare, parteneri media, sponsori, am ridicat o companie ce începe să aibă un nume pe piaţa de events şi un studio audio, am găsit camere video, montaj, editare, kit-uri video, scenarii, am recrutat şi instruit personal tehnic, cânt la pian, chitară, voce, scriu, citesc o partitură, editez audio, am cumpărat tehnica IT necesară, case-uri de transport, muncesc cu pasiune în acest domeniu de aproximativ 15 ani şi mai fac încă câteva, care acum îmi scapă.

Ei, ce zici ? Vii să muncim ?

Fotografie realizată de Iuliana Dumitru.

Studiu.

Sau, la ce priveau toate aceste femei ?

Fotografie realizată de Iulian Dumitru

Ceaiul suedez.

Şi vine şi un moment ca ăsta, când natura te zdrobeşte. Te pune jos cu blândeţe însă ferm şi paralizant. Căci aşa este totul pe aici, sub ninsoarea lui februarie...

Am mai ieşit odată în curtea castelului meu. Mi-am făcut o cană din ultimul ceai suedez pe care îl ţineam pentru "ocazii" şi mă sprijin de capota camionului pentru echipamente, ce are încă capota caldă. E perfect. Iuliana mă ia la ochi şi apasă pe declanşatorul anticei mele camere foto. Dar unică. În felul ei...

Nimeni nu îşi mai doreşte nimic. Poştăriţa nu mai sună să îţi aducă pensia, căci nu mai sunt bani. Sobele au fost înlocuite de caloriferele ce se sparg zgomotos, pline de rugină şi de frig, iar bătrânii se tânguie încet, trist şi singuri. România dispare încet dar sigur sub zăpadă. O Atlantidă albă fără oameni, doar cu umbre ce aşteaptă ordine ce nu mai vin...

Fotografie realizată de Iuliana Dumitru.

Cusătura din ceaţă.

Această tristeţea prea timpuriu coborâtă, mai ales în rândurile tinerilor, o simt, o văd cum creşte, când realizează ca sunt păcăliţi, că mesajul societăţii este clar şi punctual: Dacă joci corect te radem. Te punem în genunchi şi de acolo dacă nu te potoleşti, dispari imediat. Tot mai mulţi sunt cei care realizează ce înseamnă ceea ce guvernanţii numesc "politică socială", "protecţie" sau "ajutor." O văd la mulţi dintre tinerii cu care lucrez, însă:

Semnele erau clare încă din anii '90, când am ieşit din nou în stradă. Şi credeţi-mă atunci era "crem de la crem" acolo ! Studenţi de la Universitate, Politehnică şi Arte sau simplu: "Aia cu bărbă". Denumiţi de "zâmbăreţ", golani!.

Ca semne măcar unul, două, demonstrate public şi tot sunt dator să le spun. Unu: Când zâmbăreţul a spus clar: "FSN nu va candida, ci doar va organiza alegeri libere" iar apoi a rostit cuvânt cu cuvânt fraza pentru care câţiva dintre cei care o ştim, niciodată nu îl vom mai ţine în rândul oamenilor pe micuţul agitator: "Nu am spus niciodată că FSN nu va candida....păi pentru asta este pregătit! Să câştige !" Ovidiu Bose Paştină l-a filmat, e public, îl găsiţi pe "tub"

Sau momentul în care "minerii" tocau la noi, "academicianul", preşedinte pe atunci şi al Televiziunii Naţionale, interpelat de agenţiile străine de presă, a scos una genială: "Nu sunt imagini ale luptelor de stradă, că e ceaţă şi nu s-a putut filma..."

S-a filmat, s-a pus bine şi uneori un şoricel harnic le mai scoate pe piaţa media, saturată de foştii bufetieri de la palat, transformaţi în "homo - politicus". Ce am vrut eu să spun, este că dacă înveţi cum se mişcă fiara, dacă stai în poligon şi începi să tratezi frica - de exemplu cu Hristos, sau cu Sfinţii Mucenici - începi să stăpâneşti, să controlezi şi să domini sau să trăieşti cu fricile tale. Şi atunci începi să vezi "cusătura". Nu ?

Eu văd o "cusătură" în "ceaţa" lor...

Fotografie relizată de Andrei Fărcăşanu.