17 apr. 2009

Ce putin a mai ramas.


S-a incalzit. Soarele ma ia in brate cand pasesc in imensa curte a castelului bantuit de umbrele celor ce l-au pradat.

O musca imi atrage atentia asupra perfectiunii. Bazaie fericita si obeza de azi dimineata pe geam. Noaptea mi-am petrecut-o in castel. Am dormit bine si suficent. Dupa multa vreme.

Da musca a venit primavara. Da sunt Pastile. Da Neamul Omenesc inca nu poate...Dar suntem vii amandoi musca. Avem un castel in care bazaaaaim...Si am avut si cateva intalniri faine.

Vorbesc cu musca obeza desi stiu ca nu ma aude. Nici nu ii pasa de mine. E fericita ca e stapana absoluta a umbrei sale reflectate de un geam. Si bazaie dand cu capul pana isi va face cucuie de fericire. Ce fericita e musca asta. Ce mare e puterea ta Doamne!

E cald. Sunt viu. Am un castel.
Ce putin a mai ramas.

Prospectii in Muntii Apuseni - 2009






















Apuseni 2009 sau..."Regasirea Fratilor" sau...cantul ce se va stinge curand. Pacea si maretia Neamului ce piere incet dar sigur, renascand doar in "Cei ce vor fi"... Candva. Nu acum. In nici un caz acum. Cei de acum se incapataneaza sa nu isi mai doreasca nimic.

Generozitatea ta Calin, felul maiastru in care m-ai purtat pe brate pe mine si oamenii mei, nu are pandant pamantesc.
Ce fericit am fost si cata bucurie mi-a umplut inima nu am putut sa iti spun in bezna noptii sparta de focul de taina...O strig lumii acum. Aici. Ai dreptate, lumea va ramane in continuare limitata de proprile suficiente si pareri.

O strig in gura mare celor ce isi ingroapa viata in orasul gri pandind viitoare "responsabilitati" care sa ii lege de umilinta ce cu mandrie le-a devenit zabala...

Multumesc Calin Dumitrescu pentru sansa ce cu generozitate ai daruit-o echipei ce a format mica noastra expeditie. Cei doi tineri ce m-au "flancat", nefiresc de cruzi si de speriati de bucuria de a traii, au de acum in ei, primul pas facut in uriasa si dureroasa Aventura a Intalnirii cu Tine Insuti.

Multumesc tie si lui "Tatelu" Florin pentru toata dragostea crestina, generozitatea unica si imensa, ce mi-a daruit puterea de a ma desprinde inca odata de mlastina!

Stiu ca lacrimile noastre se vor uni in ploaia ce va spala durerea neamului ce se stinge incet. Dar sigur.

Prospectiile VSU din Muntii Apuseni Aprilie 2009

Călin Dumitrescu - Prieten Fotograf
Mihaela Orceag - Cameraman
Florin "Tatelu" Savescu - Maestru de Ceremonii
Radu Nuţă - Asistent de Productie
Victor Vurtejanu - Producator executiv

13 apr. 2009

In the death car...

Cu multe multumiri lui Catalin Stelian, cel ce mi-a tradus acestea...

A howling wind is whistling in the night
My dog is growling in the dark
Something's pulling me outside
To ride around in circles
I know that you have got the time
Coz anything I want, you do
You'll take a ride through the strangers
Who don't understand how to feel

In the death car, we're alive
In the death car, we're alive

I'll let some air come in the window
Kind of wakes me up a little
I don't turn on the radio
Coz they play shit, like...
You know...
When your hand was down on my dick
It felt quite amazing
And now that, that is all over,
All we've got is the silence.

In the death car, we're alive
In the death car, we're alive

So come on mandolins, play
When I touched youI felt that you still had your baby fat
And a little taste of baby's breath
Makes me forget about death
At your age you're still joking
It ain't time yet for the choking,
So now we can see the movie and see each other truly.

In the death car, we're alive
In the death car, we're alive


Un vant urlator suiera in noapte
Cainele meu maraie in intuneric
Ceva ma trage afara
Sa merg aiurea in cerc
Stiu ca tu ai timp
Pentru ca tot ce vreau eu
Tu vei face...
O sa faci o plimbare printe straini
Care nu vor intelege ceea ce tu simti

In masina mortii, suntem vii
In masina mortii, suntem vii

Am lasat fereastra deschisa sa intre putin aer
Parca ma trezeste putin
Nu deschid radioul
Pentru ca pun numai piese de cacat,precum…
Stii tu...

Cand mana ta ma mangaia usor pe p…a
Ma simteam chiar nemaipomenit
Si acum ca toate astea s-au terminat,
Tot ce ne-a ramas e linistea

In masina mortii, suntem vii
In masina mortii, suntem vii

Deci haideti, sa cante mandolinele

Cand te mangaiam
Am simtit ca inca mai ai pielea ca a unui bebelus
Si un gust, ca respiratia unui bebelus
Ceea ce ma face sa uit de moarte

La varsta ta inca mai faci glume…
Inca nu a sosit timpul pentru inabusire
Asa ca acum putem vedea filmul
Si ne putem vedea unul pe celalalt, cu adevarat

In masina mortii suntem vii
In masina mortii suntem vii