S-a incalzit. Soarele ma ia in brate cand pasesc in imensa curte a castelului bantuit de umbrele celor ce l-au pradat.
O musca imi atrage atentia asupra perfectiunii. Bazaie fericita si obeza de azi dimineata pe geam. Noaptea mi-am petrecut-o in castel. Am dormit bine si suficent. Dupa multa vreme.
Da musca a venit primavara. Da sunt Pastile. Da Neamul Omenesc inca nu poate...Dar suntem vii amandoi musca. Avem un castel in care bazaaaaim...Si am avut si cateva intalniri faine.
Vorbesc cu musca obeza desi stiu ca nu ma aude. Nici nu ii pasa de mine. E fericita ca e stapana absoluta a umbrei sale reflectate de un geam. Si bazaie dand cu capul pana isi va face cucuie de fericire. Ce fericita e musca asta. Ce mare e puterea ta Doamne!
E cald. Sunt viu. Am un castel.
Ce putin a mai ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.