Goran Bregovic - In the Death Car - live in Sarajevo 2000

Un vant urlator suiera in noapte
Cainele meu maraie in intuneric
Ceva ma trage afara
Sa merg aiurea in cerc
Stiu ca tu ai timp

Pentru ca tot ce vreau eu
Tu vei face...

pentru toti cei ce s-au izbit de imposibil...asa cum mi se intampla si mie. Acum... si de ceva vreme...

Asteptand...

Toate, inclusiv "compu" meu imi spun sa astept...

de la cine?
ce...?
Mai astept un pic ca sa nu fiu acuzat ca nu tin cont de "semne" insa ma pornesc curand!

din nou.

Iesiti afara, au inebunit salcamii!

Azi e inca luni. Inca ma ustura ochii. Am senzatia de nisip sub pielea de pe frunte. Sunt afectat puternic de stresul ultimelor zile insa nimic nu se compara cu starea dinaintea plecarii intr-o expeditie in tara mea.

Pornesc marti cu cea mai mare parte din echipa in muntii Apuseni. Calin m-a starnit sa facem un "team building", eu vreau sa rodez echipa si impreuna sper sa ii ajutam sa isi cunoasca tara, oamenii si muntii ei, ce acum ies din iarna. Campam in cabana lui Calin ce ne pune la dispozitie si "Galaxy-ul" de protocol intr-un act de o generozitate si de o frumusete unica.

Sunt sfarsit de oboseala. De la filmari, Seba ma cara in somn pana la masa si de acolo imi fac curaj sa ajung acasa, unde ma pocnesc de o droaie de ganduri si intrebari. Faptul ca maine luam echipamentele si urcam in munti ma va scapa de multe din ele. Orasul gri nu ma va mai vedea pana sambata.

Un lucru frumos mi-a luminat saptamana ce s-a incheiat si vreau sa il marchez si aici. Dupa aproape 8 ani de zbateri de unul singur intr-o lume ce se incapataneaza sa stea pe loc cu orice pret, dupa zeci, repet zeci de colaborari cu oameni tineri lasati de izbeliste de parinti in aceasta lume, vezi numai cazul cu sarmana adolescenta "A"...am fost repet dupa 8 ani, sunat pentru prima oara de un parinte care s-a interesat de soarta copilului sau. Daca face fata, cum se comporta, ce ar mai avea nevoie, cum sa facem sa fie bine. Discutia a fost cu atat mai speciala, pentru ca amandoi ne ceream scuze de deranj. Adica un fel de "nu va suparati, insa..." sau "Cum sa ma supar doamna? Eu ma bucur!"

Inseamna, ca nu am luptat in zadar. Exista oameni de calitate. Exista oameni seriosi. Preocupati de anturajul copiilor, de educatie, de cultura. De destin si continuitate.

Impreuna cu Radu vom incerca sa trecem hopurile ce urmeaza, doamna Nuta. Va multumesc pentru dragostea ce o purteti copilului dumneavoastra, acum cand ea ne este atat de greu incercata.

Lucrurile se petrec cu o viteza incredibila, atunci cand lasi televizorul, tigara si bautura deoparte. Cand te desprinzi de batatorul de covoare din spatele blocului si renunti la un "tun" in favoarea intalnirii cu tine insuti! Caci da, cred cu tarie! Nimic nu ar fi fost posibil daca nu continuam sa lupt in pofida tuturor ranjetelor ce ma anuntau gata debarcat. Si asta numai pentru ca bunul Dumnezeu a ingaduit inca odata, mie, robului sau.

Sa ne vedem sanatosi. Iesiti afara, au inebunit salcamii!

A fost a treia zi.

Arhivarii transformati in actori de ocazie sau..."Popasul de la halogene..."

Mihaela la inaltime si la propriu si la figurat!

In spatele camerei tanara Mihaela Orceag, secondata cu brio de Radu Nuta (cu spatele) iar cu fata Seba, sau cel in capul caruia se sparg mai toate...

Si uneori cablurile de la "asist" nu ajung, si halogenele iti deseneaza cercuri mari si rosii in ochi...

Atentie...Liniste...Motor...Actiune!

Comenzile de mai sus le strig de patru zile in platoul companiei ce a angajat echipa VSU. Am ajuns la al patrulea film produs de noi. De la scenariu, decupaj, productie, lumini, transport, sunet, camera si echipamente, pana la distributii si casting, bugete si death-line reusim sa incheiem in doua zile de filmari, o alta etapa pe care mi-am propus sa o ating.

Eu ca actor, nu mi-am dorit sa ajung regizor, insa in criza de oameni pregatiti cu adevarat pentru a face fata unei munci serioase, cu termen de executie si tot ceea ce trebuie unei productii care sa se poata sustine, m-am vazut nevoit sa ma apuc si de asta. Ma bazez pe tot ceea ce am invatat langa maestrul meu la catedra, pe cand ii devenisem asistent si pe pregatirea mea specifica de actor.

A sta in spatele camerei este cu totul altceva. Nu stiu acum unde este mai greu. Cert este ca atunci cand cu ochii in videoasist comand "Motor" toti muschii se incordeaza, abdomenul ridica diafragma, trag aer in piept si in loc de prima replica din scenariu spun doar..."Actiune"

Important este ca am reusit sa atingem ceea ce ne-am propus. Sa avem si o echipa de filmare proprie si echipamentele necesare, dar mai ales dorinta de a merge mai departe. Aici sunt cateva fotografii din platou cu "Miki Imiparebine" si noul Stadycam ce mi-a mancat noptile...

Echipa VSU la acest proiect s-a configurat cu:

Victor Vurtejanu - Regizor / Producator

Sebastian Plamadeala - First Asistent / Editor

Mihaela Orceag - Cameraman

Radu Nuta - Asistent de Productie

Andreea Patrascu - Secretariat de Platou

Sorin Paun - Tehnician