Inregistrari pentru Cd-ul "Cantari"

Parintii, fratii si ostenitorii Manastirii Sinaia din jud. Prahova in sedinta foto pentru realizarea CD-ul "Cantari in Cinstea Maicii Domnului" - inregistrat de

Atelierul Roman de Cultura in anul 2005
Lucian Tudoran si Victor Vurtejanu la pupitrul micului studio audio - ARC by TASCAM

Parte din echipa ce a realizat acest material unic: Monah Nichifor, Victor Vurtejanu - ARC, Ieromanah Calinic, necunoscut, Ieromanah Mina, Ieromanah Mihail, Arhimandrit Macarie - Staretul Manastirii Sinaia, grup de psalti condusi de Petre Moise, Lt. Col. Stefan Varga - Foto, Lucian "Lulu" Tudoran - tehnician ARC - (de la stg. la dr.)

Lipsesc din fotografie Mara Istina - Allomorphic Studio - macheta grafica si G. Dobrica - Ines Studio - mastering si mixaje audio

Prin grija parintelui Mihail, reusesc sa recuperez cateva cadre la care tineam foarte mult. Ele marcheaza momentul in care inregistram cel de al doilea CD realizat pentru Manastirea Sinaia si intitulat "Cantari in Cinstea Maicii Domnului".

Desi parte din cei ce apar in aceste cadre nu mai sunt langa mine, ele tin loc de marturie despre ceea ce am incercat prin micile mele stradanii sa realizez, ca semn crestin spre lauda si slava lui Dumnezeu.

Te ingrasi sigur!

Ce bizar imi apare felul in care s-au implementat "conceptele" in mintea semenilor mei. Dar cat de usor imi marseaza umorul cand gasesc "intelepti", nu va pot povesti...

"Nu te lasa de fumat! Te ingrasi!!!"

...sunt fost sportiv de performanta, am facut inot de performanta si rugby timp de 20 de ani si datorita transformarilor mecanice la care a fost supus trupul meu (oasele se alungesc si se latesc, capacitatea toracica creste si deformeaza bustul si trunchiul, pieptul devine mai lat, talpa piciorului se deformeaza, samd...) am avut o statura total deosebita fata de copiii crescuti cu "forbal" si "cheia de gat" in spatele blocului...

"Ciorba de varza slabeste!"

Daca nu ati vazut actritele Teatrului National din Bucuresti alergand disperate dupa un fierbator cu borcanele de un litru pline cu ciorba de varza, precum navetisti de la "Steagul Rosu" pe trenul spre Porumbacul de jos...ati ratat un subiect de film demn de luat in seama.

Si stai sa vezi retete...

Vine si Vizante cu "a lui"...care acrita cu zeama de la muraturi...taie osanza!. Oooh Doamne... sare Postelnicu. A ei e facuta simplu...Apa si varza. Nici sare! Retine apa!

Asta ar face invidios orice "nutritionist" din puscarile comuniste...

"Mancatul la televizor ingrasa!"

Aici e simplu...De aproape o luna am renuntat sa ma mai uit la televizor. L-am scos efectiv din camera si din viata mea asa cum am facut in urma cu 4 ani cu tigarile si bautura. Insa asta ma costa inca 10 kg in plus pe coloana vertebrala...apropo de slabit!

"Daca bei apa slabesti"
"Daca mananci fructe slabesti"
"Daca manaci disociat slabesti"

"Ia Herba Life"
"Ia Alge de mare"

"Ia Spirulina"

"Taie carnea prajita, doar fiarta slabeste..."

Apoi invers! Toate...

Nu o mai lungesc. Cu toate renuntarile zilnice si lunare...am ajuns la 165 de kg la 1,85 m inaltime. Asta in conditiile in care merg pe jos, mananc o singura masa pe zi, muncesc fizic in fiecare zi. Ma scol la 7,30 dimineata si ma culc undeva pe la miezul noptii.

Ma gandesc sa imi iau un abonament la o sala de antrenament. Care sunteti mai plapand, hai cu mine. Te ingrasi sigur!

Horatiu si Alex

Ce se intampla cand doi artisti autentici se intalnesc...

O sala de spectacol creeata de Horatiu Malele si Alex Galmeanu.

Ultimul Vals...

Povestea unui muzician ce iti tine copilasii de mana intr-o sala de cinema rece...sau Mauritzo de Angelis...sau "Toate mi se intampla numai mie"...sau Ramas bun Februarie...sau Mesaj numai pentru cunoscatori"

Actorul si rabla...

Afara zapada a inghetat. Gerul ma tine prizonier in chilie. Dar nu imi pare deloc rau. Citesc de zor. Am terminat prefata cartii lui Vieru si m-am apucat de poezii. Cele despre Mama sunt fantastice si alternanta Mama–Patrie imi apare unica. La nici un poet nu imi este transmisa atat de clara identitatea definitiei depre patrie ca la sarmanul Vieru.

Este atat de ger afara incat tot ceea ce este viu sta ascuns oriunde se gaseste un strop de caldura. In chilia parintelui sunt 22 de grade asa cum ma anunta display-ul modernei instalatii de incalzire. Este un contrast atat de mare intre noi cei ce stam imbracati doar in tricouri inauntru, despartiti doar de un geam plin de flori de gheata si cate un temerar ce se lupta cu nametii si troienele ce curg dinspre biserica mare, incat aproape ca ma simt vinovat….

Am vrut sa deschid usa batranei Dacii ce ma adus in muntii mei, botezate sic “Gabriell” de catre Cristian si care credincioasa moare la datorie precum capitanii pe vapoarele ce dispareau in adancuri…si la fiecare incercare ma asteapta cu o surpriza… Dimineata am gasit un fir de la semnal rupt, din rezervorul ce l-am umplut ochi, curge benzina…in yala inghetata bocna s-a rupt cheia in timp ce incercam usa…insa nimic din toate acestea nu imi poate sterge din bucuria ce mi-a inundat inima.

Sunt printre ai mei, sunt in munte, ninge ca in copilarie cand Tata se inhama la saniuta din tabla vopsita rosu si pe care Raducu si cu mine stateam cuprinzandu-ne cu bratele, doua mogaldete ce radeau imbujorati, aruncati in zapada pufoasa la vreo curba cand Tata vroia sa ne incerce taria...

Azi am dat zapada din fata chiliei, am facut fotografii incercand sa descopar tainele noii camere „Fuji” care ma incanta peste masura. Si tot asteptand sa se ridice ceata si norul din care tot curg fulgii pufosi, pandesc un petec de cer sa imi lumineze Drumul Reginei pana sus la Castel. Insa Domnul are alte planuri....

Toti radem manzeste cand ne intalnim. Numai un pas sa faci afara si te imbujorezi pana in varful urechilor. Ne bucuram ca va fi recolta bogata, insa Viorel ne aduce cu picioarele pe pamant. Ei fratilor...sa ninga acolo unde e nevoie, aici in padure la poalele muntilor...nu prea e de folos.

Sunt privilegeat. In multe. Insa acum am la dispozitie si bogata biblioteca a parintelui unde ma refugiez atunci cand nu motai precum „unchiesi pe cuptior”. Am imbatranit, obosesc din ce in ce mai des. Am inotat deunazi in micul bazin pe care il cuprindeam fara probleme in anii trecuti. Toate irosirile la care sunt supus isi spun cuvantul. Insa toate se refera doar la trupul meu. Mintea imi este vie, sufletul imi este treaz. Astazi am aflat ca fata cu care ma plimbam prin padurea Dichiului este insarcinata si parasita de cel pe care la ales...

Uneori vorba lui Lobsang Rampa cel ce povesteste despre „Al treilea Ochi” – poate ca nu exista blestem mai mare decat sa vezi cu un pas, cu o respiratie inainte decat cel de langa tine ce se va intampla si sa nu ai voie sa actionezi. Legea lui Dumnezeu trebuie sa isi urmeze cursul firesc.

Printre lacrimi descoperim ca devenim batrani. Ca ramanem din ce in ce mai singuri. Ca avem din ce in ce mai mult trecut si foarte putin prezent. Ca daca Dumnezeu a ramas doar un „da-mi Doamne” sau „ooof Doamne” ninsoarea lui februarie, departe de orasul gri, de yoghinii si fetele batrane ce isi manjesc parul si inima cu iubiri ce fug in „mediterane”...ei bine, februarie asta, nu te mai poate face sa zambesti si incepi sa scrasnesti printre dinti pufaind nervos...

”Ce a-ti gasi voi de ras la zapada asta...? Parca a intrat necuratu’ in voi asa va bucurati toti...Voi nu va uitati la televizor? Numai nenorociri ne mai asteapta...

Uite si la actorul asta cu rabla lui...Vai de capul lui de amarat, nici o masina ca lumea nu e in stare sa isi cumpere...La ce o fi facut atata amar de scoala ca la nimic nu ii foloseste. Da cu matura in curte si rade toata ziua...
Saracu’