Frunze - Mircea Ivanescu

Incearca Ivanescu cu Rachmaninoff impreuna

as vrea sa ma aşez pe marginea trotuarului, sa astept sa se facă noapte la capatul strazii – singuratatea mea de acuma mai are ceva la fel cu cea din copilarie, cand nu ştiam ca trece pentru totdeauna vremea?

Nu se poate rascumpara cu nimic vremea de atunci?
nu mai ramane adevarat nici un gest, chiar aşezat pe strada cu capul in maini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte, şi obiectele se fac frunze, şi se fac frunze.

Promenada Operei.

Iata ca in goana stapanirii dupa imagine si “ultra-sec-zational” in acest an electoral (al sobolanului, in zodiacul chinezesc), catelandrii iorgulesteni lasa sa treaca, e adevarat aproape pe tacute, o initiativa care poate deveni un reper cultural autentic.
Opera Nationala, pe langa gafa enorma de a aduce echipa manelistului Bursuc pe scena si punandu-i intreaga scenotehnica a Operei Nationale, pana si pianul de concert, (unde erati voi Luminita Berariu, Dan Grigore, Nicolae Licaret) la dispozitie, apoi prin venirea Lianei la carma PR-ului acestei institutii (m-ar bucura, insa nu cred ca totusi conteaza), realizeaza a doua editie a spectacolului Promenada Operei.

Au participat orchestra Operei condusa genial de Iura, cel care a facut eforturi majore in a impune si a respecta tot repertoriul, obositei si nepasatoarei orchestre a institutiei, aceasta imbatranita si deloc doritoare de astfel de experimente artistice, imbracata care cum au apucat, plina de o lehamite sesizata chiar si in momentele in care publicul entuziat o aplauda, multumind astfel, unei generatii de instrumentisti voiosi din pacate, doar pe la nunti si botezuri. Iura Florea, neavand minimul de control al sunetului la scena, banalul monitor de control, vesnica problema a celor trei srl-uri care monopolizeaza piata scenotehnici din tara. (Marbo, Stage si Paradigma-Five), reuseste sa duca tehnic si pe alocuri chiar sa straluceasca o trupa de instrumentisti si tineri solisti care au preferat de departe sa nu isi asume aceasta fantastica initiativa culturala ci sa devina vagoane trase de un dirijor moldovean cum ii place sa i se spuna, entuziast in dictatura sa.

Trebuie remarcat in acest talmes-balmes, creat de organizatori, sponsori, politie si baietii isteti de la butoane, lipsa unei conceptii. Lipsa profesionistului care sa gandeasca acest eveniment in intregul lui, nu a unor birouri care incerca sa ansambleze cat pot de bine, parti ale unui concept. Dar faptul ca suntem in anul 2008, inca nu a ajuns la urechile celor care fac cultura institutionalizata in Romania.

Ford si-a impus o masina chiar in fata zonei spectatorilor luminata kitchos de 2 stroboscoape, politia a ajutat si ea cu un Vento parcat pe trotuar avand girofaruri aprinse, gata sa "intervina" asupra publicului, Luxten-ul a daruit un bec lipsa, unul da, in felinarele ce marcau zona spectatorilor, totul contura ideea absolut ciudata de a amplasa scena stramb in raport cu cladirea Operei, iar in spatele ei plasand un urias banner care te anunta nu-s ce...

Totul parea hilar si a asa a ramas pana la momentul penibil de final, marcat de pirotehnistii care neavand nici o comanda, lipsa cordonarii s-a simtit pe intreaga durata spectacolului, au dat drumul unui…hai sa-i spunem joc de artificii, in care au disparut si eforturile Lianei care si-a adus pana si prietenii ca sponsori, si calitatea artistica a Irinei Iordachescu, care inca-odata demonstreaza ce inseamna rasa artistica a unui interpret, nu numai dobandirea tehnicilor de interpretare si insurubarea la un microfon care e in prag de microfonie neavand protectii antivant…eforturile remarcabile ale lui Iura care numara clipele pana la final, frumoasa prezenta a Mihaelei Ispan, determinarea Mariei Jinga si poate viitorul glorios al unei soprane de coloratura atat de dorita in Romania, si o numesc aici pe Simonida Lutescu, poate luminita de la capatul unui tunel plin de tehnicieni de mana a doua, loviti de propriul ego artitistic, parca tras la indigo cu al “celebrei” Nicolesco, care sapa, sapa, temeinic alaturi de “compozitorul” Iorgulescu la ce au cladit candva saracii Teodorescu, Spiess, Herlea si inca cativa de care azi nu mai auzim tocmai din cauza vantului ce darama panourile videoproiectoarelor imprumutate de la nenea Stanescu alias Five’s.

Publicul arde dupa artisti, a venit buluc desi era meci. Insa a sanctionat prompt prin intoarcerea spatelui. Granada sustinuta de singura voce masculina ce se poate remarca poate in curand, IIlincai, pus pe bisuri probabil saracul… a sunat gaunos, asa cum suna aplauzele intr-o sala goala.

Caci fara spectatori spectacolul nu exista. Exista doar actiuni gen Promenda Operei din 31 august 2008 realizate de ingineri inimosi, candva prieteni cu actorii.

Romania prin ochii lui Don Quijote

Am decis sa incep sa postez seria de atitudini semnate Dan Puric, in efortul comun catre Lumina

Astazi "Romania prin ochii lui Don Quijote" - Dan Puric

De doua mii de ani

Lumea muzicala romaneasca a existat si inainte de moga, ionita sau guta. Alaturi de cei care au simtit-o, gustat-o si de ce nu ? au impartasit-o altora, aduc si eu, modesta mea marturie.

Nu atingeti saracia si tristetea aflate în muzeu.
Sunt exponate originale nascute din sufletul, inima si rarunchii acestui popor într-o clipa de încordare si spontaneitate care a durat doua mii de ani…

Rock

Sfinx - Bucuresti

Pro Musica -Timisoara

Celelalte Cuvinte - Oradea

Metropol - Oradea

Phoenix - Timisoara

Lipan Connection - Bucuresti

Progresiv TM - Timisoara

Survolaj - Timisoara

Metrock - Cluj Napoca

Semnal M - Cluj Napoca

Adrian Berinde - Cluj Napoca

Florian din Transilvania sau Mircea Florian - Timisoara, Bucuresti

Vali Sterian si Compania de Sunet - Bucuresti

Compact (componenta Paul Csuci) - Campia Turzii

A.G. Weinberger - Oradea

Iris - Bucuresti

Mondial - Bucuresti

Roata - Bucuresti

Rosu si Negru - Bucuresti

Romanticii - Bucuresti

Vama Veche - Bucuresti

Savoy - Bucuresti
Sideral - Bucuresti

Timpuri Noi - Bucuresti

Riff - Sibiu

Redivivus - Craiova

Post Scriptum - Timisoara

Krypton (Componenta cu Guritza) - Bucuresti

Acvila - Bucuresti

Holograf (componenta Mihai Pocorschi, apoi Nutu Olteanu) - Bucuresti

Voltaj (componenta Adrian Ilie & Ms) - Bucuresti

Columna -Bucuresti

Transilvania - Bucuresti

FFN (Formatia fara nume)

Curtea Veche 43

Folk

Anda Calugareanu - Bucuresti

Zoe Alecu - Bucuresti

Grupul Ecoul - Reghin

Adriana Ausch - Cluj Napoca

Marcela Saftiuc - Cluj Napoca

Tatiana Stepa - Petrosani

Tudor Gheorghe - Craiova

Dan Andrei Aldea - Bucuresti

Nicu Vladimir - Bucuresti

Alexandru Andries - Bucuresti

Vasile Seicaru - Galati

Victor Socaciu - Brasov

Nicu Alifantis - Braila

Poesis - Constanta

Flacara Folk 73

Mircea Bodolan - Bucuresti

Radu Gheorghe - Bucuresti

Florian Pittis - Bucuresti

Ducu Bertzi - Bucuresti

Dorin Liviu Zaharia - Bucuresti

Cristian Paturca - Bucuresti

Doru Stanculescu - Bucuresti

Mircea Vintila - Bucuresti

Horia Stoicanu - Bucuresti

Alexandru Zarnescu - Bucuresti

Stefan Hrusca - Ieud

Adrian Ivanitchi - Sighisoara

Vali Serban - Sighisoara

Dinu Olarasu - Resita

Mircea Baniciu - Timisoara, Bucuresti

si lista este cu siguranta incompleta...

Cantul Mirilor

Cand mi-am ingropat iubirea, am pornit prin lume singur.
Din crucea noptii mi-am adunat Ceată de haiduci si am reinvatat aproape tot...
Aruncandu-mi ani pe umeri, in lungul drum al noptii catre ziua, candva, am reusit sa strig ISAIAAAA...

Cantul mirilor prea singuri !

Acum, in strigatul zorilor, pandesc rasaritul Soarelui...

Tarziu, am inteles...
Dragostea nu moare niciodata!
ISAIAAA, DANTUIESTEEE !!!




Ceata lu' Vurtejanu - Isaia
Melodie inspirata de stihul "Isaia Dantuieste"
(cantare din slujba de cununie a mirilor crestin-ortodoxi)

Voce - Preot lt.col. Marian Tanase
Voci aditionale - Ieromonah Mihail Harbuzaru, Preot lt.col. Marian Tanase, dr. Alina Iordan, Ender Aslan, Victor Vurtejanu
Vioara intai - Ender Aslan
Braci - Marian Zahanagiu
Percutii - Cristian Ciubotariu
Muzica, orchestratii, mixaje, keyboard, pian, chitari - Victor Vurtejanu

Piesa inregistrata in studioul Atelierul Roman de Cultura, tehnician de sunet Lucian Tudoran & Victor Vurtejanu