Actorul: Victor Vurtejanu
30 mai 2008
ARC pentru voi
Actorul: Victor Vurtejanu
ARC ROMANIA - CULTURA IN NATURA
Ati ajuns la timp
Atunci mi-am luat prima pauza.
Intre telefoane si mesaje cu partenerii din Sinaia si Seba care inca nu se hotara cum sa faca, intre redactarea proiectului, corvoada cu totul neplacuta pentru unul obisnuit mai mult cu actiunea decat cu dactilografatul si obtinerea de bani pentru aceasta mica expeditie. Intre tenebrele contractuale cu Prima TV si proaspatul rol din serialul "17" intre alergatura dintre sala de repetitii si bravul Kevo care ii presa pe producatori sa ma plateasca ca sa pot finanta plecarea noastra deja ridicata inspre costuri...sanatoase!
Intre ultimele vesti despre driverele rebele din laptopul cel nou al lui Radu si cautarea unui back-up IT in Sinaia. Intre inchirierea salii de la Cazino Palace, cazarea la inimoasa familie Solomon si hrana pentru echipa, apoi noptiile nedormite pentru a calcula bugete, a restrange activitati, a cauta solutii pentru punerea in practica a unor idei temerare. Intre planificarea programelor si drumul de noapte spre Campina de unde am ridicat masina cu care urma sa plecam si intoarcerea in zori in Bucuresti, de unde urma sa pornim iar spre vale...
Intre tot ce a insemnat punerea in practica a celui mai recent proiect ARC ROMANIA intitulat “Tabara de pregatire in CULTURA AUDIO VIZUALA“ sau simplu “CULTURA IN NATURA“ si cei care au nevoie atat de mult de proiecte serioase destinate lor, de interactunea cu realitatea, de contactul cu profesionisti, a ramas acum un gol.
Poate mare, sau poate mic. Depinde de unde privesti si catre ce. Dar in mod cert un gol.
Nu socotesc aici eforturile echipei mele, de a produce si realiza acest proiect. Asta ne este meseria. In definitiv nu ne obliga nimeni sa facem cultura independenta in Romania. Doar ca ne-am saturat sa aratam cu degetul spre vinovati asteptand solutii de la altii. Atat. Intelegem sa oferim celor interesati o ALTERNATIVA la sistemul cultural-asistat.
Nu, nu de noi e vorba cand ma gandesc la gol. Imi revine obsesiv in cap, raspunsul elevului ce va absolvi curand liceul care il va califica ospatar sau receptioner undeva pe Valea Prahovei.
Intrebat de doamna profesoara, ce parere are de initiativa creeari unei tabare unde sa participe la cursurile workshop-urilor de Arta Dramatica, Creare de Imagini, Editare Video, Cursuri de Supravietuire, notiuni introductive despre Religie. Tabara din munti, unde sa doarma in cort, sa renunte o saptamana la aparatul GSM si la TV sau RADIO sau MP3 playere. Sa invete sa faca focul, sa cante un cantec de la cap la coada, sa doarma in natura, cu un sac de dormit si un izoterm, sa se hraneasca singuri, sa coboare in rapel un perete, sa invete sa acorde primul ajutor unui ranit si inca multe altele. Sa poata dupa 2 saptamani de lucru cu profesionisti in domeniu sa sustina public un mic monolog, o poezie, un cantec sau o imagine. Toate cumulate intr-un spectacol multimedia sub semnul Culturii.
Ochii albastrii ai instructorului de la trupele de elita ale Vanatorilor de Munte brusc luminosi la aflarea vestii noastre si replica acelui elev ce avea un aparat de fotografiat la gat, ma urmaresc acum cand am aflat ca partenerii nostrii sau oprit din realizarea acestui proiect.
”Ati ajuns la timp la noi, curand...“
*Am sa postez si cateva fotografii. Poate chiar am sa mai povestesc cate ceva din backstage-ul ultimului proiect ARC ROMANIA – ”CULTURA IN NATURA”
29 mai 2008
In viata si fericit
In parc bunicii continua sa plimbe nepotii care dorm linistiti in carucioare 3D, full-option, all-inclusiv, cumparate de parintii care au fugit in lumea lor “de basm”. Invitat la plimbare de o fata tare trista dar luminoasa, ma gandeam trecand la pas pe langa proaspatul teatru din parc, unde nu voi mai apuca sa joc, ca sunt fericit.
Nu am devenit una cu cei care ieri lingusau, zambindu-mi fericiti ca au scos capul putin din masina de tocat. Asigurandu-ma de sentimentele lor inalte si de devotamentul lor, vorbeau despre dorinte fantastice. De copii facuti cu mine. Despre Dragoste si cate si mai cate...
Viata mea riscata pentru niste morti...
Ce este statornic, este ! Ce nu...nu. Auzi tu idee ? Mai am de...Incep sa ma prind insa. Incet, incet
Pe lac aceleasi doua vaporase din copilarie vopsite tot in alb si in albastru. Oare cat stoc de vopsea au avut? Paraitoarea “Randunica“ salupa ruseasca impinsa de diesel-ul ce gafaie ulei peste tot, traverseaza voioasa lacul la fel ca atunci cand ma ducea la antrenamentele de yachting tinute de dl. Butucaru acum 30 de ani pe "insula" la pontoane. Am si condus-o odata pe o ploaie teribila. Apoi "Dambovita", ceea cu etaj si copertina. Desueta fata batrana fata de noile salupe ale ciocoilor postdecembristi, adusa de pe Dunare odata cu surorile sale "Baneasa" si "Otopeni" condusa de 30 de ani de Nea Nicu Bacioiu capitanul ei. Obligat sa nu mai poarte uniforma de marinar, privita cu admiratie de copii 20 de ani de zile, refuza sa imbrace salopeta verde data de pietrarul de la primarie, pe spatele careia scrie sec "Salubritate". Desi are un alt traseu acum (inainte valsa invers pe lac) batrana doamna cu motor de tractor de doar 65CP, greu manevrabila si periculosa a ramas toat atat de dorita de copiii in ochii carora apare ca un veritabil transatlantic...
Daca nu ocheam pe Casa Scanteii sau cum o-ti fi botezat-o acum, banner-ul cu Lee Cooper, jur-ai ca nimic nu era schimbat in parcul copilariei si adolescentei mele. Cum ar fi fost acum 20 de ani un trupete zelos sa zareasca banner-ul acolo ? Aia daaa rivolutie!
Am stat cu picioarele in apa, incercati amandoi de gandul unor ciuperci sau dermatite. Am admirat serpisorul de apa iesit la plimbare pe ramura copacului. Am vazut si o veverita agitata inainte de a ne retrage agresati de “grupirul” cotidian.
In dreapta GSM cu “parazitii”, in spate cel cu maneaua plangacioasa. Din stanga doua fete tinere strigandu-si murdarii una alteia. Din larg apare trosnind din cele doua turbine bravul elicopter IAR 330-Puma vopsit in culori de camuflaj si zburand razmot la lacul maro.
Nu e nici un bai! Ai nostri ca brazii !
Am regrupat frumusel spre “Virgin Cola” Cocktail-ul albastru-verzui care trebuia sa aiba cacao si lapte insa…era doar albastru-verzui si acru. Si floricele cu piper si bere garnisita cu castraveti murati in otet spre blocajul instat al ospatarului care lenes nu facuse focul sub gratar ca sa putem sa mancam celebrii mici de Herastrau.
Ce mai...Festin! Cu Dumnezeu alaturi care zambind ma mangaie pe lacrimi si cu fata cea trista dar luminoasa care pleaca vrand sa ramana...Da, sunt fericit! Am ajuns pana aici frumos. Si demn. Si "Eu" .
Fericit ca am primit vara asa in felul meu nu dand drumul aerului conditionat din masina.