Micul Artist la start !

Tabăra de creaţie "Micul Artist" ediţia a 3-a - 2 Mai judeţul Constanţa, gata de start ! La fel ca şi în celelalte ediţii voi încerca să ţin un scurt jurnal, voi trimite şi câteva fotografii şi de ce nu...un strop din gândurile celor ce ne însoţesc şi în această nouă aventură.

Tuturor un gând bun !

Naivitate.

A venit copilul la mine cu o schiţă şi o hartie colorată.

"- Mă ajuţi te rog să facem ceva ?"

- Cum să nu ?"

..................

"- Uite aici...trebuie să urmărim schema !"

...................

După ceva vreme, încercând cu greu să urmăresc schiţa, modul de împăturie şi toate explicaţile sofisticate...am înţeles că treaba e simplă...de fapt...Era vorba de o broască din hârtie, asemănătoare celor pe care le construia Tata când eram copil. Îmi făcea avioane, coifuri, broaşte şi tot felul de minunăţii din hârtia împăturită.

Ce m-a indus acum în eroare era numele de "origami" şi "kit-ul de montaj"...

În amurg.

La sfat de taină cu cei ce sprijină proiectul "Micul Artist - 2 Mai", departe de televizor şi zgură, cu calcan, rapane şi ceva hamsii, aproape de marea cea mare şi de obiectivele pe care ni le-am propus. Cîteva zile şi pornim într-o nouă expediţie.

Vom lucra pe ateliere, ne vom juca pe plajă şi în cocheta locaţie ce este pregătită să ne primească, vom teologhisi cu inimosul părinte Laurenţiu din micul sat de pescari şi vom porni în excursii către Dervent, Peştera Sfîntului Andrei, Adamclisi şi alte locuri minunate ce ne aşteaptă. În amurg vom aprinde un foc de tabără pe plajă, cântând şi la chitară împreună cu cei ce ne vor urma în a 3-a ediţie a Taberei de creaţie "Micul Artist"

Fotografie de Iuliana Dumitru

România - Închis pentru inventar.

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;

Pururi tânar, înfaşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visatori la steaua

Singurătăţii.

Când deodata tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morţi

Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai reânviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburatori din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

Versuri: Odă (în Metru Antic) de Mihai Eminescu

Fotografie realizată de Dinu Lazăr

Nu putem atinge o floare fără să deranjăm o stea.

Suntem ceea ce facem. La un nivel mai profund, cum spune Chopra Deepak, americanul de origine indiană, o picatură de apă se transformă în vapori care sunt invizibili. Totuşi vaporii se materializează în nori...ploaie şi fluvii ce se varsă în mare. Oricare picatură din corpurile noastre s-ar fi putut afla cu o zi înainte într-un ocean, un nor, un fluviu sau un izvor.

Fotografie realizată de Ionel Onofras