România - Închis pentru inventar.

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;

Pururi tânar, înfaşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visatori la steaua

Singurătăţii.

Când deodata tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morţi

Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai reânviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburatori din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

Versuri: Odă (în Metru Antic) de Mihai Eminescu

Fotografie realizată de Dinu Lazăr