16 iun. 2011

România - Închis pentru inventar.

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânar, înfaşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visatori la steaua
Singurătăţii.

Când deodata tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţi
Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai reânviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Versuri: Odă (în Metru Antic) de Mihai Eminescu
Fotografie realizată de Dinu Lazăr

2 comentarii:

  1. of... cata dreptate in aceste minunate versuri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări ! Am făcut şi eu o postare comemorativă.
    Mă bucur că oameni tineri, ca dvs., îl "simt" pe Eminescu.

    RăspundețiȘtergere

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.