Teatrul mi-a furat Tatăl.

Pe Tomiţă îl cunosc de mult. Cred că eram la "Gala Tânărului Actor" de la Costineşti cu o piesă drăguţă. Luasem un premiu...ceva şi după festivitate pe acolo m-am pomenit...n-aş mai ştii să povestesc cum...cu Toma. A apărut brusc şi energic în viaţa mea şi de atunci mulţi ani a ţinut aproape.

Toma este un actor talentat, viu şi modern. Pulsează în el o energie fantastică, cultivată cu excepţionale experienţe de viaţă. Cu Toma am mers la mare, am dormit în acelaşi cort, am povestit multe nopţi despre dragoste, am râs enorm, am fumat în chilia din mănăstire ca apucaţii, am plâns din când în când şi poate cândva vom reuşi să ne adunăm într-un spectacol. Eu am gândit un scenariu...dar toate la vremea lor...

Toma îşi iubeşte tatăl aşa cum numai un suflet cald, plin de dragoste, poate să o facă. Dragostea pentru părintele său reiese din fiecare por al fiinţei lui ca o rană deschisă. Tatăl său este un mare actor, un maestru autentic recunoscut de toţi cei din breaslă. Acest Artist vă bucură inimile de aproape 40 de ani. Tatăl lui Toma a fost coleg cu unchiul meu. Au jucat în acelaşi teatru din oraşul Piatra Neamţ, adevărată pepinieră de actori, cam 25 de ani. Pe unchiul meu îl chema Constantin dar toţi îl strigau Titi. Pe tatăl lui Toma îl cheamă Gheorghe dar toţi îl strigă Puiu.

De aici povesteşte Tomiţă cum numai el ştie să o facă...eu mai spun doar că îl iubesc pe Toma din toată inima, iar maestrulului Gheorghe Dănilă îi dedic acest articol, cu toată dragostea şi admiraţia mea.

Dănilă Toma: A fost frumos într-o seară...când m-am dus în teatru...pe la 2..3 noaptea şi m-am plimbat...am stat în cabină...am cheia...e funny că am cheia de la cabina lui de 10 ani...gen: au renovat...da' broasca a rămas...Acolo e viaţa lui...întotdeauna a fost... Eram intrus, e prizonier...cred că nu prea ai cum altfel...Exemplul total de om măcinat de profesie...teatrul, viaţa, alcoolul, roluri, lipsuri oameni, decepţii, mama...E foarte ciudat că e extrem de generos cu tinerii, adică toţi ăştia mici pe care i-am întâlnit îmi ziceau: "ce miştooo e taică-tu !"

Gata ! Nu îţi mai zic...ce e mişto e că el s-a format într-o perioadă când actorul era ceva cu adevărat important. Asta străbate din el. Chiar era ceva ! Îţi dai seama să fie doar 6 locuri la UNATC şi 1000 de candidaţi ? E o eleganţă undeva....

Eram în 2006 la Craiova la hotel. Turneu. Rămăsesem singur la masă. Tineri...nah...cad ca muştele...şi lângă...era Nea Fane Iordache cu nişte unii...i-am cerut voie să mă aşez la şpriţ. M-a privit ciudat...După vreo juma' de oră i-a zis cineva la ureche...probabil c-a întrebat: Cine e ăsta ? Şi l-am auzit:

"Eşti băiatu' lu' Puiu ? De ce n-ai zis ?"

...mereu când povestesc chestia asta cu nea Fane, deşi o povestesc rar de tot, am impresia că e acolo undeva şi-mi dă o palmă. Asta e senzaţia ! Parcă-mi zice: "N-ai altceva mai bun de povestit, te dai mare cu mine ?" Cam aşa e... Gata...nu îţi mai zic...

Eram la Rosetti, în băruleţul ăla care s-a desfiinţat...eram cu C. şi cu o prietenă...şi apare...nea Gigi "atins" rău, împreună cu un sunetist/luminist de la "Naţional" (teatrul).

Nea Gigi: "Să nu mă dea afară'...

Colegul: "Nu te dă nimeni afară"...cam asta era discuţia. După vreo 30 min...apar unii...
"Nea Gigi !!! Te caută soţia !!! 

Nea Gigi: Ce soţie...n-am soţie..." În fine se ridică să plece şi în drum se opreşte fix la masa mea care era în drum...

Nea Gigi: "Ce faci mă ?"

Toma: "Bine nea Gigi...pe aici...."

Nea Gigi: "Nu ce faci, cu ce te ocupi ?"  Stătea în picioare încă...
Toma: "Păi sunt student...
Nea Gigi: "Aha..."
Toma:...la actorie."

Nea Gigi: "Hopa...de ce ai vrut mă să te faci actor ?"
...şi s-a aşezat...
Toma: "Păi ştiţi că şi tata e actor...
Nea Gigi: "Serios ? Cum îl cheamă mă pe taică-tu ?
Toma: Gheorghe Dănilă...

Nea Gigi: "Puiu ? Nu-l cunosc "

Fotografie oferită de Toma Dănilă