Tainic şi fără de veste te învăluie încet un sentiment ciudat, fiorul ce te-a cuprins nu îţi este străin deşi... Rapid a devenit un vânt tainic ce te poartă pe deasupra porţilor făcând oamenii să devină mici, mici de tot, aproape de nevăzut... Duios şi lin, pluteşti, privind către pământ te înalţi şi fiecare fibră îţi este cuprinsă de un dor nebănuit. Un dor de viaţă, ce te-a cuprins pe veci, dacă ai întâlnit-o...
Era prelungirea necesară respiraţiei actorului, pe care l-a iubit şi l-a slujit. Mă emoţiona puternic, de fiecare dată. De fiecare dată parcurgeam acelaşi drum, cu aceiaşi bucurie. Modul în care armoniza, felul acela unic de a lega notă de notă, construind o scară către inima ta, pentru ca apoi, ajutându-te să păşeşti, să respiri, să naşti şi să renaşti de fiecare dată, îţi deschidea o poartă către cer.
Dorina, astăzi am privit la fotografiile pe care ţi le-am făcut, înainte de unul dintre spectacolele în care am lucrat împreună, "Omul din La Mancha"
Și m-am bucurat.
In Memoriam, Dorina Crişan Rusu, 1953-2006
© Victor Vurtejanu
actoru.ro
actoru.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.