duminică, 24 octombrie 2010

Pe geamul chioşcului.


O învăţătoare din Caracal a intrat de 42 zile în greva foamei, o altă învăţătoare din Fălticeni a intrat şi ea în greva foamei de ieri dimineaţă în spirit de solidaritate cu colega sa. Sedii întregi de şcoli intrate în vizorul biznismanilor zac în paragină decopertate, părăsite, candidate cu succes la statutul de ruine, copii ne cresc strâmb, blazaţi şi trişti...Încet dar sigur, mecanismul de distrugere activat cu ceva ani în urmă îşi dovedeşte eficienţa. Cu fiecare pas descoperim cât de singuri suntem fără noi. Acel "noi" care scoate din impas fiecare naţie, fiecare fiinţă umană, dispare, lăsând locul unui deşert de disperare...

Ştim calea, intuim admirabil că prin cultură ne putem salva. Ştim că dacă am reconstrui turismul am începe să contăm. Dacă am reabilita serviciile, dacă am repune educaţia pe poziţia sa normală şi dacă ne-am apăra vârfurile am scoate căruţa din şanţ. Mulţi conţin în ei acest concept, unii încă chiar îl aplică. 

Dar dacă şi pe geamul chioşcului din curtea şcolii am găsit acest anunţ înseamnă că ceva ne scapă...

Fotografie realizată de Mona Davidescu