sâmbătă, 25 septembrie 2010

Un clov pentru eternitate.


„Întuneric în culise, semiobscuritate pe scenă, Horaţiu Mălăele urma să intre de după o draperie. Chior fiind, cutreieră culisele înainte de intrarea în scenă, desculţ, şi ia în plin un fier de călcat care aştepta să-i vină rândul să intre în scenă şi îşi despică degetul mare de la piciorul drept în două. Avea acum şase degete la un picior.”

„Dragoş Pâslaru îl juca pe Rică Venturiano. Vine scena lui. El intră în scenă. Întuneric beznă. În capul lui, aşişderea. Uită prima replică: ‚Angel radios’ şi o ia spre sufleor, o întreabă printre dinţi: ‚Cum e? Cum e?’ Aia, filologă, uluită de improvizaţia lui şi nedându-şi seama că nu ştie replica, zice: ‚Miştoooo! Bravo!"

Poveşti cu şi despre actori, aşa cum numai un creator cum este Valentin Teodosiu, plin de talent, fin observator şi mai ales nemilos în cuvinte, în special în ceea ce priveşte propria existenţă.

Valentin Teodosiu – Un clovn pentru eternitate
Cuvânt înainte de Eugen Rotaru
Caricaturi de Horaţiu Mălăele
Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2006