Drumeţ în calea lupilor.

A fost prins şi bătut cu bestialitate de mineri în dimineaţa zilei de 14 iunie. Atunci a văzut moartea cu ochii, fiind adus în moarte clinică în urma loviturilor de ciomag primite în faţa Universităţii. Întrebat la ieşirea din Spitalul de Urgenţă, de un jurnalist, despre suferinţa şi jertfa sa, Dragoş Pâslaru a răspuns: "Erou, eu ? Adevăraţii eroi sunt doar cei de sub iarbă...”

Actorul cu o figură absolut neobişnuită, ce stăpânea ştiinţa de a acoperi partituri de o mare profunzime emoţională, atât de bine gradat şi aparte în peisajul artei dramatice româneşti a jucat o bună perioadă pe scena Teatrului Nottara. Acolo l-a întruchipat pe Orlando din „Cum vă place" sau pe Alioşa Karamazov din „Karamazovii". A fost Culi Ursache în filmul „Ochi de urs", regia Stere Gulea apoi tânărul singuratic din „Secvenţe" a lui Alexandru Tatos. Rând pe rând şi-a legat numele de personaje în filme precum "O lacrimă de fată", "Singur de cart", "Să mori rănit din dragoste de viaţă", "Cantonul părăsit", "Umbrele soarelui", "Balanţa", "O vară de neuitat", "Fii cu ochii pe fericire" sau în producţiile pentru televiziune: "Ciuta", "Domnişoara Christina", "Trandafirul şi coroana". Unul din rolurile ce aveau să îi schimbe însă viaţa, a fost cel din filmul "Drumeţ în calea lupilor" regia Constantin Vaeni.

În anul 1990 a fost una dintre vocile Pieţei Universităţii, participant activ la toate mitingurile şi adunările Alianţei Civice. TVR singura televizune din aceea vreme - ironic denumită - „Televiziunea Română Liberă", a acţionat puternic pentru demonetizarea actorului Dragoş Pâslaru, ca de altfel, a tuturor personalităţile ce participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii.

Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că actorul Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se pe post fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile acelea erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor", în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit" de personajul pe care îl jucase.

Odată cu filmul lui Alexandru Maftei - "Fii cu ochii pe fericire" actorul şi-a luat adio de la platourile de filmare şi de la scenă. Într-un fel, a aplicat soluţia Soljeniţân pentru evadarea dintr-un spaţiu totalitar: Individul se salvează prin „moartea consimţită”, prin „luarea unei hotărâri ce implică ruperea definitivă cu trecutul”.

"Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot" este singura declaraţie oferită anchetatorilor de către actorul Dragos Pâslaru, care s-a retras apoi într-un schit de pe Muntele Căpăţânii ce ţine de Mânăstirea Frăsinei, cea mai strictă din punct de vedere al vieţii monahale. Astăzi părintele Valerian a ajuns la 56 de ani. Trăieşte retras de lume şi răspunde întrebat fiind de filmele actorului Dragoş Pâslaru: "Nu mai sunt ale mele, sunt ale lumii, nu le pot opri..."

Ce simte părintele că trebuie spus ? Nici aceasta...Însă eu simt necesar să mai povestesc despre lucrarea ce se cheamă: Sfânta Cuvioasă Muceniţă Tomaida - Acatistul - celor chinuiţi de îndreptăţirea de sine şi al celor ce doresc eliberarea de patimi - Bucureşti, Playera 2008. Acatistul compus din 13 condace şi 12 icos-uri este opera monahului-actor scrisă cu binecuvântarea IPS Teodosie.

Gândind totuşi la un final...îmi apare nimerit acum, începutul întâlnirii cu părintele Valerian:
"Am fost mort, când m-am ridicat şi am umblat, am văzut o cruce, deasupra unei biserici. Înainte am fost un rebel, pentru prima oară, fără să fi ştiut-o, am spus rugăciunea inimii, Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-mă pe mine păcătosul"