miercuri, 11 august 2010

De ziua Tatei.


El mi-a lăsat mersul desculţ
Şi-o jumătate de vioară.
O purtam pe umăr,
Acolo unde se poartă zborul,
Dimineaţa o umpleam cu lumină.

El mi-a arătat peştii
Care cred că lumea are pereţii înalţi,
Vopsiţi în albastru,
Şi pe limba lor, mi-a explicat adâncul.

Mi-a mai spus că soarele nu are zăbrele,
Cum cred canarii, iar întunericul are în piept
Gloanţe de lumină.

Îmi las pantofii murdari de cuvinte
La uşă,
Când intru-n camera Tatei.

Deşi departe dar sangvin mereu cu mine, Tata astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere

La Mulţi, mulţi ani Tată !