Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis:
- De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să câştigi un galben.
A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.
- De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să câştigi un galben.
A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.
- Iată, tată, banul muncit !
Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând:
- Acesta nu e ban câştigat de tine!
A plecat Iliuţă. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarce acasă.
- Te uită, tată ! zice Iliuţă, şi îi întinde un galben cu zimţii noi.
Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvârle în foc.
- Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben muncit!
Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează faţa tatălui.
- Vezi, Iliuţă ? Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevărat.
Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvârle în foc.
- Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben muncit!
Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează faţa tatălui.
- Vezi, Iliuţă ? Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevărat.
textul : "Banul muncit" de Alexandru Mitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.