Sunt doar un clovn mai trist ca moartea, rămas în circul gol, cu fardul scurs în lacrimi colorate, un biet intrus, un impostor, ce dincolo de masca zâmbetului fals, e gol...
Tremurând de frigul din suflet, singurătatea mi-o târăsc ca pe-o ghiulea, în întunericul arenei de unde n-am reuşit să scot vre-un hohot de râs toată viaţa.
Şi clovnii se-mpuşcă nu-i aşa ? În cabina mirosind a mucegai, înmormântat în măşti de carnaval, şi-ascunde durerea, fixindu-şi privirea, sticlind de lacrimi amare, prin care trec umbrele nopţii, un rictus buzele i-a inghetat.
Tristeţea unui clovn e râsul morţii, sub masca fals zâmbitoare şi-a unei lacrimi mari pictată-n geană. Sunt doar un simplu clovn pe scena vieţii, cortina a căzut şi-acum sunt trist, mai trist ca moartea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.