vineri, 18 iunie 2010

Suflet de paiaţă.


Sunt doar un clovn mai trist ca moartea, rămas în circul gol, cu fardul scurs în lacrimi colorate, un biet intrus, un impostor, ce dincolo de masca zâmbetului fals, e gol...

Tremurând de frigul din suflet, singurătatea mi-o târăsc ca pe-o ghiulea, în întunericul arenei de unde n-am reuşit să scot vre-un hohot de râs toată viaţa.

Şi clovnii se-mpuşcă nu-i aşa ? În cabina mirosind a mucegai, înmormântat în măşti de carnaval, şi-ascunde durerea, fixindu-şi privirea, sticlind de lacrimi amare, prin care trec umbrele nopţii, un rictus buzele i-a inghetat.

Tristeţea unui clovn e râsul morţii, sub masca fals zâmbitoare şi-a unei lacrimi mari pictată-n geană. Sunt doar un simplu clovn pe scena vieţii, cortina a căzut şi-acum sunt trist, mai trist ca moartea...