La Berinde.

Plouă. Dumnezeu ne trimite răcoare după arşiţa şi deşertul zilei. Am luat-o iar de la capăt. Încerc să învăţ din greşeli şi păşesc cu Nădejde şi Dragoste ! Cred, şi asta îmi face totul mult mai...mult mai clar. Povara, atunci când mă las în mâna lui Dumnezeu îmi dispare şi pot din nou să zâmbesc.

Lucrez din nou teatru şi asta îmi face tare bine! Mă reîntîlnesc cu mine şi cu cei ce m-au format într-un tot unitar pe care Adrian ştie şi îl armonizează cu măiestria marilor pedagogi. Pentru că asta este legea tagmei. Muncă ! Nimic altceva...Aşa că muncim susţinându-ne unii pe alţii. Şi asta ne bucură şi ne întărâtă.

Nu îmi mai fac griji. Am trecut un prag important în viaţa mea şi gata. "Am luat-o spre gară, în costumul lui tata, mi-e cămaşa pe afară, am să dispar şi gata..." bine scrie omul ăsta ! De fapt mai toate le face bine. Sunt unii, aşa ca el, care fac bine ce fac. Şi poţi învăţa cum să faci şi tu bine, privindu-i, ascultând sau încercând să simţi...

Din zece oameni abia am scos doi. Şi aceeia au acum, aceleaşi probleme. Ceea ce nu e normal pentru că ei sunt foarte tineri. Iar dacă un tânar de 20 de ani şi un matur pe la 40-50 de ani au acelaşi soi de probleme, ceva nu e oke... Iar dacă toţi avem aceiaşi problemă şi nu acţionăm, înseamnă că Freud sărmanul a avut dreptate şi că de fapt ne place...

Plouă, e târziu. E prea târziu pentru mulţi. Am aflat, trist...asta.