marți, 11 mai 2010

Serviţi, vă rog !

Şi a fost Dumincă 9 Mai. O zi pe care o să o păstrez în inimă şi pentru care am să îi mulţumesc bunului Dumnezeu!

O să spuneţi actorul cu nebunelile lui, misticul ce se dă cu roţile în sus la fiercare colţ, pfuiii...treba voastră. Pentru mine această zi marchează începutul încheierii unui ciclu. O perioadă îndelungată din viaţa mea, cam zece ani, marcată de evenimente tragice şi dureroase, de căutari şi renunţări, de incertitudini şi dispariţii, se apropie acum de sfârşit.

Sunt de acord cu asta şi amicii "religioşi" cu care mai teologhisesc din când în cînd şi "zodiaciştii" ce se miră fără încetare ba de ascendentul meu, ba de manifestarile atipice faţă de şablonul "peştilor", şamd. Lor ca şi vouă le povestesc de mesaj, de spirit, de Dragoste, de Credinţă, de luptă şi de Nădejde.

Unii pricep şi fug rapid, alţii mă privesc cu milă şi încearcă să folosească ce au ei nevoie şi doar câţiva, îţi ajunge doar o mână ca să îi numeri, se apucă de treabă acoperind cum pot câte un flanc.

Dar nu asta e important. Am dat cu capul până am făcut buba, mare buba...!!! încercând să ajut oameni, să construiesc sau să mă pun cu toată fiinţa şi priceperea la dispoziţia celor care doreau să construiască. Am avut un lipici excepţional la escroci şi la bolnavii psihici. În rest câteva curve şi o droaie de victime menite să hrănească maşinăria ce iată oficial, "pe faţă" cum se spune în jargon, a pornit să termine orice formă de viu. Roboţeii au fost planificaţi, experimentaţi în diverse poligoane, iar acum odată cu botezul oficial se vor ivi, născuţi de producătorii anunţaţi şi pregăţiţi în acest scop. Nu e bai nici asta!

Cel puţin pentru o parte de omenire. O mică parte este adevărat. Şi cu partea aceea am avut şansa enormă de a mă întâlni. De a o cunoşte, în mică parte şi pe fugă bineînţeles, dar am reuşit să înţeleg ce îmi era necesar. Şi uite cum pricepi ce e piatra. Ce rost are ea, mai ales în aceste vremuri. Cum trece apa sau cum peştele nu se înecă dar poate să sfârşească liniştit în tigaie în timp ce crede că tocmai a dat peste râma cea mare...
Dar m-am luat cu vorbăraia...iar şi era să uit ce vroiam să vă spun. Dar fiindcă tocmai s-a întâmplat am să las piatra la locul ei, am să trec ca apa, nu am să mă mai bat să creez o piaţă ci voi încerca să vând în cea actuală. Voi mi-aţi dăruit în cei zece ani toate semnalele a ceea ce doriţi din partea unora din Neamul meu.

Aşa că de acum vă voi invita doar să:
Serviţi, vă rog !