Pentru că îmi place să mă ţin de cuvânt şi aici vă promiteam câteva imagini cu dezastrul ce a cuprins întreaga vale a Peleşului nu numai arhitectura castelului, am postat acest fotoreportaj. Nu în speranţa că se va mai sensibiliza cineva, nicidecum. Încep să mă lecuiesc de naivităţi!
Am considerat necesar începerea unui demers pe care nădăjduiesc să îl continui. Financiar îmi este imposibil însă Dumnezeu e mare. Cred că realizarea unor materiale video, cu interviuri, documentări şi atitudini ale celor care au început cu ceva ani în urmă, campanii de distrugere atent orchestrate, ar contribui la conturarea unei strategii de apărare, de alternative.
Mă întreba deunăzi o domnişoară frumoasă şi inimoasă, gata de acţiuni sociale, caritabile: "De ce e luptă? De ce e totul atât de personal la tine ?"
Iată singură explicaţie: Numai personal, tu, eu, el..."nouă" într-un cuvânt, numai nouă ne mai pasă.
Am considerat necesar începerea unui demers pe care nădăjduiesc să îl continui. Financiar îmi este imposibil însă Dumnezeu e mare. Cred că realizarea unor materiale video, cu interviuri, documentări şi atitudini ale celor care au început cu ceva ani în urmă, campanii de distrugere atent orchestrate, ar contribui la conturarea unei strategii de apărare, de alternative.
Mă întreba deunăzi o domnişoară frumoasă şi inimoasă, gata de acţiuni sociale, caritabile: "De ce e luptă? De ce e totul atât de personal la tine ?"
Iată singură explicaţie: Numai personal, tu, eu, el..."nouă" într-un cuvânt, numai nouă ne mai pasă.
Ceva nu e ok în verticala lor...
Păi punem firma, tragem firu'..şi gata !
Unde punem firma ? "Lângă tencuiala căzută. Luminează şi balconul seara, se vede frumos..."
Tot la "tencuială" amplasăm şi plexi-ul cu istoria ! "Moşii aia de regi şi babetele alea cu inele multe pe mâini. Mai cade şi foaia imprimată şi decupată de "muzeograf" deh...ce să faci...asta e..."
La aştia cu milioane de hectolitrii vânduţi peste tot, totul e aliniat, luminos şi ademenitor... Başca că se integrează perfect cu arhitectura neorenascentistă a lui Johannes Schulz
Care nici de "Nea Fane zugravul" nu a mai fost atinsă...
Pictura afectat...? Pfffui nu ştim, nu am văzut...Noi avem probleme...familie, copii, plecăm în Spania la rude...
Aşa arată casa de bilete. Un carton fixat dibaci cu un şpraiţ, o placa de plexi şi de restul... cornier vopsit.
Ce înseamnă asta? Înseamnă igrasie şi infiltraţii de apă menite să surpe...
Amputaţii...
şi nu unul...
Răsunând cândva până în Sinaia bătrânul orologiu rugineşte acum pierzând deopotrivă tencuială şi distincţie.
Dominând întreaga arhitectură firma de bere nu a mai avut finanţe şi pentru detalii cum ar fi încadrarea arhitecturală, gardul,... sau măcar aprobarea vreunui edil (nu că ar mai conta...)
Şi atunci gunoiul a început să cucerească aproape tot.
Găurile din caldarâm atent semnalizate şi gata să te primească...Fotoreportaj realizat de Sebastian Plămădeală şi Victor Vurtejanu
Maestre, nu se poate face nimic.
RăspundețiȘtergereVa pierdeti energia.
V-ati indepartat prea mult de originea de la care am plecat.
Cind eram gorile judecam asa: iacata o chestie: sa fug sau sa lupt? Daca am sanse lupt si o distrug si o maninc, daca nu, fug.
A sta pe craca si a spune poezele ca ce bine ar fi fost sa ma lupt sau ce bine era daca fugeam, inseamna sa te intorci impotriva naturii.
Cind intilnim ceva ce se intimpla, ori ne uitam in alta parte, ori o "rezolvam".
Aici, nu aveti ce rezolva... raul e fundamental. Mai bine va ocupati de alte chestii, care sa fie posibile si sa va aduca ceva sanse de succes.
Multam de gand maestre Lazar! Eu nu prea ma regasesc in descriere din 2 motive.
RăspundețiȘtergereUnu ar fi ca sunt inca "in joc", nu stau in afara lui, deci nu pot avea o perspectiva de ansamblu. Ba chiar cred ca sunt cam in primele randuri, aproape de starea de "a face" nu a arata cu degetul sau a comenta plictisit si saturat (aici nu ma refer nicidecum la dumneavoastra)
Si doi, pentru ca am aflat ca nimic nu este "fundamental si absolut"
Poate daca ati accepta invitatia de a ne vizita scoala unde ne ducem traiul si ati lua pulsul exact al datelor noastre de manifestare am reusi sa cladim poate ceva impreuna.
Eu fac parte dintr-un Neam ce a luat totul personal, nu a injurat, nu a intors capul. Bunicul meu este erou de razboi, strabunicul a adus prima cale ferata in Romania, unchiul, maiorul Artur Vartejanu astazi nume de strada in Bucuresti si toti ceilalti din Neamul meu imi tulbura starea aia de a "intoarce capul".
Va multumesc frumos pentru comentariu si suport!