Din taina iubirii

de părintele Arsenie Papacioc.

Lumea aceasta nu e vinovată. Suntem vinovaţi noi că nu ştim să iubim şi nu ştim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta ? Dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor ? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere !

O institutie, ca şi un neam, trăiesc prin cei care ţâşnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. O iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme şi fără săbii îndreptate împotriva noastră!

"N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie... Duşmanii omului sunt casnicii lui." Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunţe. Nu ! Dumnezeu ştie de necazul tău, iar aceste suferinţe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu.

Soluţia este să-i zâmbesc, să-l pomenesc şi să nu-l urăsc. Eu îmi doresc foarte mult să-mi păstrez această sfântă libertate, această curăţire a inimii. Hristos nu vine în inima ta dacă este un duşman acolo. Nu vă mai preocupati cu: "Uite, eu i-am zâmbit şi el mi-a rânjit". Dacă eşti pe linia adevărului poţi să fii foarte sigur: "Doamne, eu sunt de vină, că e fratele meu!"

Fotografie realizată de Dinu Lazăr.