Totul se repeta.

De fiecare data cate unul se ia drept Dumnezeu si statorniceste reguli noi de pe cate un munte inalt. Unul, sau cativa. (Acum, situtionalistii dupa marxisti: alta lume, alte axiome. Si totul fireste, la modul absolut.) Si de fiecare data gasesc o turma. Vitrinele sunt primenite: alte marfuri, alte odoare, alte garnituri si cate un intelectual care cunoaste bucuria inefabila de a fi Profet.

Se inoiesc nu numai zorzoanele din vitrine ci si inventarul din pivnita: se ascut alte cutite, se ung alte pistoale, se sapirografieaza alte manifeste.