De ce nu am vrut să devenim prieteni.

Există tot felul de lichele, care după ce reuşesc să te încetinească sau să iţi rupă ritmul au un alt maxim de nemernicie. Vor sa devină prietenii tăi! Pe diverse platforme gen Facebook, Myspace, şamd, îţi lansează invitaţii, te cheamă, te doresc...

Nemernicii aştia fac orice altceva în afară de ce trebuie. Ma refer aici strict la activitatea profesională. Adica stabilim noi de comun acord o ora de repetiţie, sau un deathline pentru a încheia o anumita faza a unui proiect sau fixam o strategie de dezvoltare sau...orice legat de activitatea de pregatire a unui producţii artistice.

Nefericitul în loc să spună "bă eu nu pot". Sau "scuzaţi-mă m-am împotmolit" ori fuge...dispare în ceaţă (suni, lasi mesaj, iar suni, iar lasi mesaj, dai tarcoale prin locurile pe unde isi adapa calul...nimic) ori face orice ii sta in putinta pentru a se victimiza si a arata cat de neferict e el: "Cate trebuie sa indur, cate am pe cap" şi dă-i lacrimi de crocodil şi dă-i că auuuu placa din cap şi canceru de la sân şi la, la, la. Aiurea! El e bine merci în cârciumă, vesel nevoie mare şi cu tigara în gură.

Pe cei care m-au facut sa înţeleg comportamentul lichelei şi m-au târât prin toate cotloanele caracterului lor lipsit de onoare, îi plâng. Pe unul de exemplu l-am cules noaptea la ora 2 de la Spitalul de Urgenţă. El cică se duse-se să se culce că era obosit...de fapt a tăiat-o voiniceşte pe patinoar şi buf...Dumnezeu draguţul, l-a potcovit cu vreun an scoatere din producţie. Altul tânăr de 20 de ani, super depresiv mă târa prin toate cârciumile unde se simţea el bine, ca să îmi spună că de fapt "viaţa e ceva foarte complex, nu-ş cum şi nu-ş cum." Asta sarmanul e deja cu toate bagajele la uşă deja, din păcate...

Aştia doi m-au lamurit definitiv asupra semnelor de identificare a lichelei. Gata! Cu ei am absolvit cursul de incepator naiv in ale prieteniei. Si sa nu credeti ca e o chestie superficiala de 2 saptamani. Nu dragilor, sunt indivizi pe care îi ştiu de cel putin 5 ani. Pe care i-am plătit binişor, i-am omenit la ospeţe, i-am plimbat şi răsfăţat. Mi-am învăţat lecţia, o voi aplica în felul meu creştinesc. Iertare şi uitare. Leac imbatabil!

Ce ma surpinde la lichele este, nu varietatea metodelor, aici nu prea au imaginatie. Ci inimaginabilul tupeu! Dupa ce se face de ras, dupa ce nici curcile nu mai vor sa priveasca spre numele lui, licheaua te umple de mesaje de Craciun, de Pasti si Revelion, iti ureaza...! Îţi lasă mesaje şi comentarii pe unde existi (blog, forum, etc) sau te manifesti. Si mai nou, mă pomenesc cu mesageria plină:

Cutare nemernic vrea sa deveniti prieteni pe Facebook. Accepti ? Apasa linku de jos...Inutil să vă mai spun că după ce îi dai ignore, jigodia te întreabă vădit mirată:

"Dar de ce nu ai vrut sa devenim prieteni ?"