14 dec. 2009

Dor...

Imi este tare dor. Imi este dor de muntii prin care am crescut, de zapada care ne primea si ne racorea. Imi este dor de Manastirea de la poalele muntilor Bucegi unde simt ca renasc. Imi este dor de Pelesul ce ne primea in noapte, cu toate povestile lui. Imi este dor de Drumul Reginei ce ne purta sus in Poiana Regala, pana la stanca lui Franz Iosif.





Imi este dor de vechile ski-uri cu care porneam iute la vale, uitand de anii ce ne trageau inapoi. De Partia Lupului si de focul bradului din soba cabanei Caraiman, unde beam ceai de rododrendron cules de vreme si asezonat cu "eugenii" care pocneau in masele daca uitai sa le inmoi...

Imi este dor de zambetul parintelui Mihail, care ma primit mereu cu dragoste si caldura dupa ce tu ai plecat. Am povestit de tine, de noi. Imi este dor de parintele Pimen si de pildele dansului. Imi este dor tine. Imi este tare dor de tine si te caut mereu in urmele ce le-ai lasat in mine.

Iti este frig fratioare in pamantul inghetat ? Iti mai aduci aminte de Tata ? Mama a vorbit cu tine astazi. Numai voi doi. Curand, stiu. Insa nu acum. Nu acum, daca mai poti sa stai. Inca un pic. Hristos se naste pe pamant. Calugarii canta catavasii si eu colind oamenilor. Si ii fac sa rada. Si imi este dor de tine Raducule! Iarta-ma.

2 comentarii:

  1. Radu n-a fost nici vreo vedeta de televiziune si nici vreun om politic marcant. Radu n-a fost vreun cantaret renumit si nici vreun fotbalist la moda.
    Radu era:"Ala inaltu frate, cu geaca aia de rocker! Si cu sapca!

    In ziua in care Radu s-a hotarat sa plece putin din lumea asta, un cartier intreg a uitat sa respire. Pai, stai putin, de ce? Ca doar nu era vorba de vreo vedeta, de vreun fotbalist. Posibil sa sune a cliseu, dar in zilele alea sentimentul de tristete era ceva extrem de palpabil, extrem de concret.

    Ultimul spectacol a lui Radu s-a desfasurat pe o vreme cumplita. Un ger intens facea, parca, sa pocneasca bordurile trotuarelor. Da, numai ca un cartier intreg a considerat ca e numai o zi normala, putin mai racoroasa poate. Isi poate imagina cineva, acum, in 2009, scari intregi de bloc pline de tineri, stransi sa-si dea toti banii de prin buzunare pe flori pentru Radu? Oameni, care nu-si mai vorbisera de mult timp (si nu din rautate, ci pur si simplu pentru ca asa e cateodata viata) isi spuneau povestile mai noi, sau mai vechi, mai vesele sau mai triste in asteptarea ultimului specatcol.

    Pentru noi, astia de prin zona Titulescu, Gara de Nord, Grivita, vedetele se numeau Radu, Dan, Jimi, Victor, Mircea "The King", Rahanu, Catalin, Cristi de la terasa, Morsa si foarte multi altii.

    Rock On, Radu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ger cumplit si durere. Da multi, multi prieteni. Multumesc dragul meu Stefan si pentru atunci si pentru acum!

    RăspundețiȘtergere

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.