miercuri, 4 noiembrie 2009

CEATA lu' VURTEJANU va canta!

Prea multi oameni dragi au plecat anul acesta. Prea multa durere, prea mult intuneric si deznadejde. Dinspre tineri numai vesti triste si multa prea multa dezorientare. Dar in jur asa arata totate acum, iar ei in lipsa de modele credibile, de sprijn temeinic dar mai ales de Credinta, cad secerati si se pierd incet-incet intr-o iluzie a unui viitor ce apare tot mai des sub forma lui "asta e" sau " am sa vad eu ce-o mai fi"...iar timpul trece si usor-usor ei realizeaza ca totul nu a fost decat un balon de sapun.

Desi multe apar pe dos si devin din ce in ce mai greu de indreptat, de pus cum trebuie, in firea lucrurilor cum bine spune taranul roman, eu nu am sa cedez. Sunt un supravietuitor. Si am invatat sa lupt. Iar ce va depinde de mine, cu ajutorul lui Dumnezeu ale voi face.

Voi lipi din nou afise, voi bate din nou holurile Conservatorului si ale caminului unde sunt cazati cei din provincie, apoi iar imi voi suna toti amicii pentru a ii chinui a nu stiu cata oara cu intrebarea: "N-ai pe cineva...?" vorba marelui Caragiu. Toate in cautarea unor instrumentisti seriosi si talentati care sa ma urmeze si in aceasta iarna.

Am postat deja anunturi pe acest blog. Am postat anunturi si pe forumurile "de specialitate" XBASS: http://www.xbass.ro/forum/showthread.php?t=2975 si RGC: http://forums.rgc.ro/index.php?showtopic=38078 dar pana acum nu am gasit acolo decat bascalie si mistocareala...Pacat, au fost vremuri cand aici am intalnit artisti exceptionali ca Dan Andrei Aldea, Cristi Gram, Josef Kapll, Adrian Manolovici si altii.

In fiecare zi imi intretin studioul, sala de repetitii, echipamentele tehnice, ma intalnesc cu oameni interesati de a sustine productia acestui spectacol, caut zone in care as putea sa integrez proiectul meu, selectez CV-urile trimise pe adresa victorvurtejanu@gmail.com si discut cu mai cei care vor sa lucreze pentru acest proiect.

Probabil ca stiti ca in spatele oricarei productii profesioniste se afla dincolo de artisti inca o echipa de oameni fara de care nu s-ar putea face mai nimic. Oricat talent, daruire si Dragoste ar oferi spectatorilor, artistul nu ar reusi sa treaca rampa fara oamenii din spate, din backstage. Mi-ar fi atat de usor sa imi iau chitara si sa ma urc singur pe scena, alergand intre "comenzi" cum fac majoritatea "cantautorilor" mai ales de Sarbatori. Si nu o spun cu inganfare. Stiu ce, si cat pot.

Insa impactul mesajului nu ar fi acelasi. Energia si sonoritatile s-ar pierde. Ar fi cam tot ceea ce primiti prin intoxicarile transmise prin televiziuni, prin radio-uri, prin spectacolele gen "zilele orasului..." sau din marele ghiveci al primarilor si politicienilor urcati prin copacul electoral. Nu. Oricat de greu mi-a fost, "CEATA lu' VURTEJANU" a insemnat intotdeauna altceva. Alt tip de energie, de mesaj, de tinuta si de traire autentic romaneasca. De buna calitate, dar mai ales necesar. Altfel nu am fi rezistat.

Un spectacol itinerant in care se canta live, in interior sau in exterior la -19 grade Celsius, cu voci psaltice, cu instrumente, cu amplificare, cu instalatii de lumini, instalatii de scenotehnica, costume, afise, reprezentare media, sedinte foto, filmari, transport greu, hrana, protocol si inca multe alte "mici amanunte" asa cum este spectacolul "SE INTAMPLA DE CRACIUN" sustinut de "CEATA lu' VURTEJANU" necesita oameni deosebiti si eforturi uriase. Mai ales cand tu, cel care iti asumi responsabilitatile acestui proiect, esti singur.

Semnele eu le-am primit si le-am inteles. Atat pe dealul Patriarhiei de Sfantul Dimitrie, cand o gamalie de copil din bratele parintelui a tasnit cu bratele intinse spre mine, iar tatal zambind se scuza, intreband daca ne vedem si anul acesta sa cantam Colinde in Biserica Cuvioasa Parascheva. Si cand telefonul ma suna tocmai de la Cluj, de unde primesc asigurari ca suntem asteptati cu drag acolo de Craciun. Sau cand supravietuitorul strazilor Virgil cel alungat de soarta si de oameni, dupa Sfanta Liturghie in Biserica ma ia in brate si ma tine pret de cateva secunde, iar cand imi da drumul ma intreaba: Cantam nu? Mai este putin si cantam nenea Victor? Nu? Inteleg fie doar privind la tot materialul media adunat in cei 9 ani de existenta ai acestei productii ce asteapta nerabdator un om ordonat si serios care sa il selecteze si sa il puna in valoare ca sa putem sa il impartasim cu voi, poate pe un alt viitor site, poate pe un film, numai bunul Dumnezeu stie...

Eu drum inapoi nu mai am. Privesc cu Credinta in viitor. Sunt bucuros ca am ajuns pana aici. Sunt bucuros ca nu am irosit toata munca si toata Nadejdea si Dragostea celor care m-au format. Stiu ca tot greul si jertfa nu au fost zadarnice. In curand cei 10 ani de pribegie se termina. Cred ca voi reusi sa ii ating. In pofida celor care din anul 2000 incoace nu mi-au lasat nici o sansa, Dumnezeu a ingaduit sa renasc si sa pot marturisi curand. Astazi cei care s-au angajat sa ma urmeze, si fac posibil astfel ca acest proiect sa reziste, m-au ajutat sa inteleg ca chiar si cenusa arde spre a renaste!

Asa ca chiar daca esti singur, chiar daca nimeni nu iti mai da nici o sansa, daca in spital sau in azile suferi si esti speriat, daca abia te nasti in maternitate sau ai fost deja parasit printr-un centru de plasament, daca ai iesit in mall-ul din cartier sau in vreo cafena ospitaliera te vor gasi sarbatorile de iarna, sau poate daca in biserica vei intelege sa intri si sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru toate darurile sale, daca in geroasa noapte a lui decembrie din orasul gri ai sa vrei cu adevarat sa renasti, bucura-te:

CEATA lu' VURTEJANU
va canta si anul acesta pentru tine!